joi, 26 iunie 2008

Moralitatea...incotro?

Fiinta umana a ales sa-si care conditia intre animal si om. Constient ii place sa-mbrace deseori haina animalului, si-atunci ii iarta pe cei care fac la fel. De fapt ii iarta doar pe cei care cu care seamana, si este nemilos cu ceilalti.
Nedumerirea acestor timpuri este cum de e posibil ca indivizi violenti, infractori chiar, imorali, fara credinta sa ocupe pozitii onorante in comunitate, sa primeasca aprecieri si respect devenind modele chiar in numele lui Dumnezeu?
Chiar daca stim ca putem, mai trebuie sa ne asumam realitatea - nivelul maxim pe care-l putem atinge astazi. Normalitatea ar fi ca macar sa tindem spre evolutie, dar nu facem nimic in acest sens, sau facem nesemnificativ de putin.
Daca as reprezenta pe o linie evolutia as incepe cu animalul, relativul in care ne scaldam azi, Isus care inseamna Om, idealul si, undeva la +infinit, absolutul. Se pare ca idealul este un vis iar absolutul e receptat din comoditate ca o utopie.
Comunitatii ii lipsesc modelele adevarate. Daca preotii ar fi fost asa cum ne si invata sa fim, daca pustnicii, prin ruperea de cele prea lumesti, ar trai fericirea promisa si ne-ar comunica-o astfel incat sa fie dorita de orice om... am deveni interesati de aceasta traire si lumea ar arata altfel.
Dumnezeu ne da, cu siguranta, gandul cel bun, nu-l putem acuza, deci absolvi oamenii de vina ca nu stiu cum trebuie sa fie. Toti suntem vinovati cand nu ne implicam atunci cand intalnim Gandul cel bun. Macar sa-l sustinem, dar... spunem din si cu rautate "nu!, nu e bine! e utopie! " Probabil fiindca acceptarea presupune o curatire interioara de care nu suntem interesati.
Gandul cel bun a devenit utopie, iata cat de jos suntem!
Soferul este obligat prin lege sa ajute cand intalneste un accident, dar nu patim nimic daca ne prefacem ca nu vedem, nu auzim sau nu stim de gandul cel bun. Judecata de apoi inseamna nu numai de ce ai facut cutare fapta, ci si de ce... n-ai facut-o!
Oamenii sunt limitati de propriile actiuni care trebuie sa se desfasoare intre limitele posibil-vizibil, posibil-palpabil. Nu suntem capabili sa aruncam asa, pur si simplu, semintele bune intr-un pamant oarecare, unde e nevoie de ele, fiindca acel pamant nu ne apartine si nu suntem singurii care culeg posibilele roade. Unde e "marul de langa drum" din care poti lua fara sa dai la nimeni socoteala? Ar trebui sa sadim pomi fructiferi pe marginea tuturor strazilor fara teama ca, infruptandu-se din acestia, se vor inmulti puturosii. Taranul seamana meiul chiar daca stie ca-l vor tabari vrabiile.
Apoi... ne-am obisnuit cu imperfectiunea, recunoastem din start ca suntem pacatosi, ca bem, fumam, preacurvim... stim, da... ne asteapta... iadul! Sa fim Isusi oare e prea... greu?
Vine cineva cu idealul sau absolutul... si-l trimitem direct in ma-sa. Convine sa nu ne complicam. Cand doar spre acolo trebuie sa facem pasii daca voim evolutie spirituala.
Tot raul lumii nu se producea daca nu-l lasam sa se dezvolte, (observ copii oarecare si am curaj sa fac pariu care vor ajunge curand dupa gratii), daca trairea nu avea alternativa ca se poate si asa, fara sa faci mai nimic, dar sa ai, sa fii, sa devii.
Dar noi am fost si suntem prieteni cu raul, am ras la glumele lui, l-am respectat, l-am apreciat. Nu l-am izolat, am facut chiar ca limita dintre bine si rau sa nu existe, sa se-amestece moralii cu incalcatorii ei. Am lasat raul sa se dezvolte, iar celui cu gandul bun i-am intors spatele.
Indiferent de fapta, l-am iubit, iertat sau l-am ingaduit pe cel de care depindeam, care ne putea influenta viata cu ceva. Verific zilnic aceste aspecte si ma-nchircesc de tristete si parca... n-as mai vrea sa ma nasc.
Solutia era si este sa devenim cu totii oameni cu carnea si sufletul lui Isus. Este atat de simplu sa nu traiesti doar pentru tine, sa nu apuci cu mana sau cu gandul... Isus inseamna a nu fi animal, ci om. Doar de la Isus n sus putem vorbi de evolutie, de creatie, de arta trairii si devenirii.
Daca am avea sufletul sau nici n-ar mai conta suferinta. Suferinta care, doar ea, prin contrastul cu binele, cu frumosul, cu inaltimile si lumina, produce astazi in corp reactia chimica a fericirii. Alegand suferinta, producand-o, acceptand filozofic ca este solutia evolutiei spirituale, acceptam in fapt ca suntem simple animale. Evolutia se produce cel mai curat si mai simplu prin iubire.
Sa ne-ntoarcem in timp cand fiintele umane erau vanate si vandute ca sclavi. Probabil filozofii acelor vremuri spuneau cu mana pe inima ca suferinta acelor oameni va duce la evolutie spirituala. Dar azi nu mai avem sclavi. Dar zicem tot la fel despre suferinta. Peste 1000 sau 1 mil de ani, daca omul va intelege ca este inutil sa acumulezi mai mult decat este nevoie, ca este o fericire mai mare sa consumi fructul de care ai avut personal grija, ca e mai fericit sa daruiesti decat sa primesti, cum bine spunea un scriitor... si vom privi inapoi la timpul anilor 2000, cum ne vom judeca? Si care este adevarul?
Stiu, omenirea nu va putea fi schimbata cu nimic. Este intelept s-o lasam si s-o luam asa cum e, dar... lasat totul la voia intamplarii ne vom degrada inca, ne vom indeparta si mai si de Dumnezeu.
De 2000 de ani unii dintre noi preferam doar sa ne dublam interiorul, sa-l perfectionam, cu iluzia ca el, doar el va merge mai departe si va ajunge... undeva.Am venit eu acum sa judec si, stiu, va veti grabi sa-mi reprosati ca nu am dreptul acesta. Ca omul nu e Dumnezeu. Ceea ce nu inseamna ca ideea de judecata dispare. Conteaza doar cine e o face. Respingem judecata tocmai pentru ca ne simtim vinovati. Chiar daca, in fond asta facem unii cu altii: ne judecam tot timpul.

COMENTARII:

Amelia Cojocaru:

"Bravule domn Nicolae,
Nu pot fi de acord cu dumneavoastră. Condiţia umană nu poate oscila între animal şi om. Chiar afirmaţi că "Dumnezeu ne da, cu siguranta, gandul cel bun, nu-l putem acuza, deci absolvi oamenii de vina ca nu stiu cum trebuie sa fie". Din clipa în care poţi face distincţia între Bine şi Rău, ai părăsit domeniul instinctual animalic. "Dincolo de bine şi de rău", ieşirea din contingenţă, depăşirea schemei mecaniciste, a relaţiei cauză - efect, fiinţa – eveniment, verticală ce străpunge orizontala devenirii, cruce metafizică kierkegaardiană, existenţialismul creştin dostoievskian sau cel ateu exprimat de Sartre ("Să fii mai mult decât un om în lumea oamenilor. Să scapi de condiţia umană… Nu puternic, atotputernic… Orice om se visează să fie Dumnezeu"- Malraux), au influenţat puternic felul cum definim omul. Aşa ca, domnule Nicolae, alegeti! Nu imbratisati acelasi discurs caldicel despre conditia umană, acelaşi bagaj în care înghesuiti toate platitudinile, proverbele înţelepte, efuziunile fraternaliste, morala searbădă, truismele lui Dalai Lama, arta succesului, sfaturi despre cum să reuşim în viaţă prin a face bine celorlalţi. E de înţeles de ce e aşa greu de purtat după noi (bagajelul, v-ati prins), ca orice balast el trebuie aruncat peste bord. Istoricismul evoluţionist, răul produs condiţiei umane prin acumularea de capital ("Peste 1000 sau 1 mil de ani, daca omul va intelege ca este inutil sa acumulezi mai mult decat este nevoie"), morala pozitivistă de secol XIX ce-l folosea pe Iisus exemplu al perfecţionării fiinţei umane, învăţător blajin ce ţine predici, le regăsesc la dumneavostră în aşa mod şi substanţă, încât, aşa cum spuneţi, chiar nu am evoluat deloc! :))))))De ce vreti sa fiti perfect, domnule Nicolae? Va macina al naibii de tare lucrul asta si va indeparteaza de la Trairea Adevarata. Poti fi betiv, domnule, poti fuma, poti insela, poti rade de mediocritate si totusi poti fi Om. Nu, nu Dumnezeu, ci Om. Paradisul aici, domnule...? cata platitudine rosie... obsesia schimbarii pe care o regasesc in toate scrierile dumneavoastra. Nu ati obosit? Noi da, tare tare... Pe forumul profesorilor mai sunt cativa trepadusi de gen... au fost nevoiti sa taca, acuzati fiind de propaganda... Lumea asta nu are nevoie de schimbare ,ci de Marire; in crestinism gasiti raspunsuri la toate intrebarile dumneavoastra. Dar va place sa va mahalagiti vorbind despre preoti si profesori, despre modele ratate... De ce spuneti ca absolutul e considerat a fi o utopie?? Nu, nu e defel... doar de la mediocritate in jos e vazut ca ceva intangibil. “Isus inseamna a nu fi animal, ci om. Doar de la Isus în sus putem vorbi de evolutie, de creatie, de arta trairii si devenirii”. Dacă tot trimiteţi la o pedagogie bazată pe "imitatio Cristi" eliminaţi asemenea aprecieri ce vă descalifică demersul. Expresia "de la Isus în sus", teologic un are sens, iar evoluţionist-ştiinţific probabil vă referiţi la straturile atmosferice şi spaţiul cosmic. Ar fi preferabil, in loc de Iisus, sa utilizati Rudolf Steiner, cu siguranta exprima intr-un mod mai real intentia dumneavoastra (dar ar putea merge si Anghel Saligni, Carol Davilla...) “Dăruind vei dobândi”. Nu-i rău. Poate o aprofundare a autorului acestui îndemn v-ar duce spre Omul Nou de care vorbeşte Sfântul Pavel, mai mult decat o poate face Auguste Comte.
P.S. am si eu o curiozitate: ce înseamnă omenire, sincer eu până acum nu am aflat. Si inca ceva: v-ati pus vreodata intrebarea daca, totusi, nu exista evolutionism?
Cu dezamagire,
Amelia

Nicolae Tudor:

AFIRMATIE: "Condiţia umană nu poate oscila între animal şi om"

Ba da, marturisesc inaltele spirite in scrierile lor. Observ oamenii si le compare cu animalele, de multe ori sunt inferioare chiar si acestora (exista de asemeni exprimari scrise, daca insistati, dati-mi timp si vi le aduc)

AFIRMATIE: "Din clipa în care poţi face distincţia între Bine şi Rău, ai părăsit domeniul instinctual animalic"

Animalele fac distinctia dintre bine si rau, la nivele inferioare. Nu tot omul face distinctia, si nu vorbesc de cel bolnav. Aici este de vorbit: daca aleg raul, constient, inseamna ca am facut distinctia?
Animalul cauta prada cea slaba si o ucide s-o manance. Omul exploateaza semenul si toata natura cu mijloacele raului pentru a avea... tot o prada. Dupa care nu prea alearga, si sa-i ajunga pentru toata viata. "Care-i om si care-i caine?"

AFIRMATIE: "Orice om se visează să fie Dumnezeu"

Orice om viseaza dar este deja inconjurat de prea multi "dumnezei"
A fi Dumnezeu nu inseamna a folosi forta (de la fizica pana la tot ce exista) pentru a avea foloase si putere. Nu asta e unitatea de masura. A fi dumnezeu inseamna a crea si raspandi iubire. Cei care viseaza sa fie Dumnezeu ( din pacate acestia nu reusesc!) o fac cu gandul de a face echilibre si dreptate cosmica. A avea exploatand o fiinta care-ti seamana, acumuland, nu ceva care se adauga, ci rupand din echilibrul celui care te ajuta, nu poate fi o treapta valabila de evolutie.
Si asta e "omenirea" de azi!

AFIRMATIE: " E de înţeles de ce e aşa greu de purtat după noi (bagajelul, v-ati prins), ca orice balast el trebuie aruncat peste bord."

Nu aruncati oameni peste bord, fiintele care ne seamana nu vor fi niciodata balast, daca este adevarat ca omul este superior animalului. Ati observat cum hienele lasa acasa o doica sa aibe grija de puisori, iar haita alearga dupa hrana necesara tuturor? Fiinta umana isi lasa puii in voia soartei cu cheia de la usa atarnata la gat. Comunitatea omeneasca este atat de rea incat nu-si permite sa tina acasa mama puilor de om sa-i educe cum trebuie. Nu exista destula hrana si pentru ele? Ba da, dar este in camarile celor putini care acumuleaza totul. In public spun ca ei prefera sa manace "putin si bun", mint: prefera farfuria plina!

AFIRMATIE: " De ce vreti sa fiti perfect, domnule Nicolae?"

Pentru ca este o limita simplu de atins, o normalitate chiar.
Se spune ca-n orice clipa se naste un prost, trebuie numai sa-l gasesti. Cred ca exploatarea poporului roman a devenit o bagatela pentru… nu mai spun pentru cine. Prostii nici nu mai trebuiesc cautati, iti bat singuri la poarta. Intr-o tara cu "prosti, da' multi", vi se pare potrivita intrebarea? Adevarul este ca nu am vrut niciodata sa fiu un om "perfect", daca voiam incepeam educatia din timp reglata la aceasta tinta. Am vrut numai sa nu fiu prost.
Si nu prea am reusit (Pare-se…)

AFIRMATIE: "Va macina al naibii de tare lucrul asta si va indeparteaza de la Trairea Adevarata. Poti fi betiv, domnule, poti fuma, poti insela, poti rade de mediocritate si totusi poti fi Om. Nu, nu Dumnezeu ci Om. Paradisul aici, domnule..cata platitudine rosie...obsesia schimbarii pe care o regasesc in toate scrierile dumneavoastra."


Cine spune care este trairea Adevarata? In "Eva", Rebreanu descrie un om care s-a indragostit de o icoana si cred ca tare adevarat mai traia. De ce nu Paradisul aici? Pentru ca oamenii nu sunt si nici trebuie sa fie… perfecti? Dar poate fi numit Om cel care face crime distrandu-se? adica, incalcand toate legile scrise si neascrise inca, te poti numi Om? (Nu v-ati prins!) Razand pe nedrept de o "mediocritate" (verdict personal fiindca nu exista instanta care sa dea voie in numele calitatilor umane sa razi de cineva) poti savarsi o crima, fiindca rana produsa in sufletul celui atins de hahohotul de ras, devenit public, ucide cu siguranta ceva,nu este exclus ca intrega fiinta fizica sa fie doborata. Ras care atrage ca un magnet ura. Deci inconjurarea cu ura, cultivarea acesteia la scara larga, fara o lege nescrisa care s-o stopeze, numiti dv mediul firesc in care se dezvolta, si este recunscuta fiinta umana ca… Om? M-ati dezamagit cumplit.

AFIRMATIE: " Nu ati obosit? Noi da, tare tare...pe forumul profesorilor mai sunt cativa trepadusi de gen... au fost nevoiti sa taca, acuzati fiind de propaganda..."

Nu sunt "trepadus" fiindca eu nu lupt pentru vreun folos personal. Sunt un om liber si... aflati ca n-am obosit!
De ce ma acuzati de "propaganda rosie", aveti cumva nevoie sa tac? Deci voi fi nevoit sa tac?! Imi veti rapi copiii, ii veti umili, omori? Ma veti bate pe strada? Ce-mi veti face?
Iata cum interventia dv devine vocea acuzatoare din tabara adversarilor. Cum discutia despre moralitate isi pierde universalitatea fiindca moralitatea o asezati pe umerii mediocrilor si o vedeti functionand doar in... jos, asa cum se-ntampla de cand fiinta umana a ales sa fie reprezentata de cei puternici, in naivitatea ei crezand ca astfel va fi aparata, ca va avea o viata mai buna.

AFIRMATIE: " va place sa va mahalagiti vorbind despre preoti si profesori..despre modele ratate..."

Eu nu ma mahalagesc, arat cu degetul. Fiindca este vorba de atingerea echilibrului la care, atat eu cat si o multime cat vezi cu ochii, avem dreptul.

AFIRMATIE: " v-ati pus vreodata intrebarea daca, totusi, nu exista evolutionism?"

Se vede cu ochii liber. Exista. In curtea celor ca dv.
Exista. Numai ca mie mi se pare drept sa fie … altfel.
Si acest altfel doresc sa se intample fara… razboaie
.

AMELIA COJOCARU:

"Va rog sa ma scuzati pentru intepaturile de ieri... sunteti un om bun, domnule... cu toate ca in alt chip si altfel... tare tare departe de mine... ma grabesc adesea si gafez.
numai bine.
cu consideratie,
Amelia"

Un comentariu:

caiuspop spunea...

Daca discutam de moralitate, trebuie sa recunoastem ca societatea romaneasca este bolnava si nu de ieri de azi. A avut si are niste mentalitati groaznice. Pe vremea oranduirii socialiste am observat ca toti, dar absolut toti oamenii nu doareau pentru copii lor decat profesii si functii de medic, profesor, inginer (macar maistru). Exceptiile erau putine si nu faceau decat sa intareasca regula.
Acum in democratia noastra autentica si originala mai ales, despre un imbogatit peste noapte care desigur a realizat averea cu smecherii si furtisaguri majoritatea, cu un respect idiot si invidie spun: "baiat destept domnule!"
Ce exemplu de imoralitate mai mare doriti? Iata ca este: Parlamentarii nostri (politicieni mincinosi si hoti) dincolo de afaceri necurate s.a.m.d., ne fura pe toti pe fata si fara jena. Fiecare incaseaza lunar dincolo de salariu, indemnizatii de sedinta, sporuri si diurne peste 100 de milioane de lei bani neimpozabili in primul rand si apoi bani pe care nu sunt obligati (si nici dispusi) sa ii justifice cu actele necesare. O data este suma forfetara, echivalentul unui salariu iar pe urma este suma care se presupune ca acopera cheltuielile de cazare (73 milioane), pe care nu o justifica, inchiriaza un apartament cu 400-500 de euro si 50 de milioane le baga in buzunar). O analiza atenta a datelor difuzate de mass media da si alte elemante, dar in prima parte spuneam despre mentalitatea romanului: apreciaza, voteaza, si invidiaza "baiatii destepti" si nu poate dormi fara sa viseze ca poate va fi si el "baiat destept".