A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 28 iulie 2008

DISCUTII INTERMINABILE DESPRE… PROSTI!

Pe Europeea Corneliu Traian Atanasiu a declansat discutia publicand articolul:

SEMNALUL DE ALARMA

Daca nimeni nu trage un semnal de alarma privind impostura atunci suntem definitivi pierduti.

A fost o vreme cînd literatura a democratizat panoplia personajelor. Atunci au intrat în scenă cei “umiliţi şi obidiţi”, omul simplu ca şi “omul subteranei”, mujicul şi proletarul. Realismul descoperea personaje demne să concureze regii şi împăraţii, cavalerii şi prinţesele, elitele de tot felul, recupera straturile neglijate ale societăţii şi le dădea cuvîntul.Asta pînă cînd “masele revoltate” au desfiinţat revoluţionar barierele şi au erupt nărăvaş în prim-plan. Călcînd totul în picioare sub îndemnul unei devize fără greş: “Nimic nu-i sfînt!”
Galoşul este o sursă inepuizabilă de portrete pentru toţi ameţiţii care consumă spirtoase şi ideologii populiste de doi bani. O panoplie cu insecte vindicative, dornice să-şi afirme necontenit nimicnicia, prinse cu acul ironiei în momentele lor apoteotice, în delir flagrant de gramdomanie.
Cînd se produc aceste accese de megalomanie? Cînd sînt puşi oamenii, insignifianţi altfel, în postura de a se umfla în pene de păun? Cînd ideile ameţitoare ale democraţiei fără frontiere s-au amestecat zdravăn cu tăria ingurgitată din belşug. Iată ce face un vajnic specimen al omului nou scos la lumină de idealurile socialismului victorios, aflat în tren:
„Chestia e că Volodea Bîkov era cam cu chef. Altfel, vezi bine, nu făcea el aşa o poznă. Omul era băut.Dacă vreţi să ştiţi, Volodea Bîkov a băut o sticluţă de-aia de Erevan, chiar cînd să plece trenul, şi pe deasupra i-a mai dat şi cu bere. [...]
Aşa c-a luat-o razna. Cred şi eu: amestecul ăsta – otravă curată! O ia şi capul la plimbare, şi simţi aşa în piept idei peste idei, cîte şi mai cîte, şi-ţi mai vine să faci şi pe grozavul de faţă cu onoratul public.
”Deci cu idei de grandoare şi votcă-n cap, omul crede că poate orice (mai ales că „şi bunicu-său a fost văcar şi maică-sa a fost ţărancă”). Şi, zor-nevoie, îi turuie gura şi se făleşte... Iar dacă publicul îl mai şi contrazice, îl aţîţă şi-l necăjeşte, e pus pe fapte mari. Bunăoară, un cetăţean mai lucid şi mai hîtru îi zice:
„- Atuncea, simpaticule, ia sparge geamul ăsta, să vedem te înhaţă sau nu păţeşti nimic? Sau, mai bine, lasă geamul şi opreşte trenul. Uite, trage de mînerul ăla... Ăsta e semnalul...
”Unii din asistenţă s-au cam opus instigării, susţinînd că „e destul de ruşinos să-i bagi în cap unui om băut idei din astea lucide”, dar Volodea s-a ridicat hotărît şi a tras cu putere de mîner...
„Trenul însă nu s-a oprit dintr-o dată.” Prilej pentru cei de faţă să se sperie, să se lamenteze, să facă evaluări şi să încerce să ia măsuri. Dar trenul, şi-a văzut surprinzător de drum. Şi, în valul de ipoteze contrariate ale pasagerilor, Volodea, care tăcuse stingherit o vreme, a triumfat:
„- Nu ziceam eu că n-o să păţesc nimic? Ei, aţi văzut?”
*Bibliografie: Mihail Zoşcenko, Galoşul

Nicolae Tudor, adica eu, prefera sa comenteze printr-un articol:

SEMNALUL DE ALARMA

De la o vreme panoplia scriitorilor arata o neintelegere a realitatilor generatoare de inspiratie prozetica. Astfel, autori de la noi si de aiurea nu fac decat sa adanceasca prapastia dintre oameni prin separari care mai anormale. In fond literatura fiind transformata intr-un bun exclusiv pentru consumul celor cititi, adica pregatiti sa citeasca. Asta insemnand probabilitatea ca-n acestia sa nu mai fie nevoie de vreo... schimbare. Ca si cum cititul este obligatoriu intr-o viata cand esti obligat sa faci atatea pentru a supravietui. Si vine domnu autor, supranumit "telectual" ( sintagma ironica - la care dumnealui se umfla in pene creazand aiurea ca intelectual inseamna om cu studii, deci cu multe carti citite, si nu un om cu care poti dialoga despre ceva). Ei bine, acesti autori scriu si sunt incurajati sa aduca in atentie scene de viata in care apare omul simplu, dar radiografiat astfel incat sa produca rasul si dispretul pentru prostia sa, urmand, iminent, alungarea cu pietre. In mintea ingusta a acestor asa zisi oameni de cultura - care dovedesc de fiecare data ca nu sunt buni judecatori (aici, eseisti)- notiunea de om simplu inseamna neaparat prost. Si nu un om care nu si-a complicat existenta cu feluri de-a fi extravagante, in ton cu o moda sau alta a timpului, cu investitii excesive in cultura sau pasiuni artistice. Omului simplu ii ajunge Biblia. Judecatile sale sunt simple, dar universal-valabile. mul simplu este normalitatea, punctul de referinta, cel din oglinda cu care trebuie sa te compari. Astfel, Nichita Stanescu evada deseori in mediul oamenilor simpli pentru a se echilibra si reincarca spiritual cu intelepciune. Sub omul simplu este omul anormal, bolnav psihic (obsedat) sau dependent fie de un eroism disperant (scuzabil pana la un punct), bautura, femei. Dar el este rezultatul muncii intelectualului. Vazandu-l ar trebui sa planga si nu sa se enerveze. Fiindca intelectualul, in acceptiunea de om citit, instruit, este totdeauna cel care da ordine, care ia decizii in numele celui simplu- care, intotdeauna, executa. Dar telectualul… rade! Si trage disperat semnale de alarma (grozavie!!) cum ca omenirea este invadata de oamenii simpli. Va redau un fragment preluat din scrierea citata si comentata recent de domnul Corneliu Traian Atanasiu sa vedeti aberatii/ tampenii ale timpului. Actiunea se petrece intr-un compartiment de tren, deci este o celula reprezentativa care, prin multiplicare ofera imaginea intregii lumi. Telectualul este decris cu prejudecati. El nu intelege ca o cuseta de tren are 6 locuri existand probabilitatea ca acestea sa fie ocupate de alti oameni diferiti de el. Ori… dumnealui se arata vadit deranjat cand/daca apare acolo un om pe care, in esenta, il uraste: omul simplu.Ce face telectualul nost'? are pretentia ca, acolo, intr-un spatiu public, sa se linisteasca, adica sa fie considerat in… biblioteca. Este iritat ca omul simplu considera ca spatiul public este o scena de spectacol unde are sansa, exercitand libertatea, sa invete lumea cu adevarurle sale (macar cu unul si tot merita sa incerci, nu?) Iar pentru asta omul simplu bea dintr-o sticla. Telectualul vede si se umple de revolta: cum este posibil sa se bea trotil de-asta: bere cu vodca? Oamenii simpli (chiar si eu personal) cunoastem destui telectuali care fac mai rau, beau spirt curat, rar strecurat prin miez de paine! Deci telectualul se minuneaza, nicidecum nu are mustrari de constiinta fiindca amaratul acela a fost adus in starea de a bea (adica de a avea un minim confort psihic echilibrator, curaj), de a bea combinat (asa obtii imediat efectul, asa te poti imbata cu bani putini), si se mira cum de pot exista asemenea oameni? (beti astfel) nestiind ca un organism odata invatat cu portia zilnica de drog se adapteaza si este in echilibru pana face "poc". Omul simplu stie ca intr-o zi va cadea, probabil in acest tren. Si... ce moarte mai frumoasa poti sa ai decat cazand pe o scena, in fata celor care te-au umilit incalecandu-te dintotdeauna? Chiar te poti amuza facandu-i-le-o! Poate fi un semnal de alarma pentru ei, vor vedea cu ochii lor cum moare un om simplu si se vor gandi ca milioa-rde (cuvant inventat acum) mor incontinuu in spatii intunecoase: de foame, umilinta si disperare. Dar, nu! Domnul telectual este enervat! Si… atentie la marsav, incepe un joc periculos. Nu asculta cuvintele omului simplu (ma intreb ce cauta printre cuvinte?), ci-l provoaca pe sarman sa traga semnalul de alarma! Deci se face vinovat, cum se face si Ben Laden pentru ordinul de a se ataca turnurile gemene. In realitate ii ridica mingea la fileu. Are ocazia, astfel, in spectacolul sau interactiv, sustinut in direct, sa demonstreze ca el, chiar prost fiind, daca tot este cotat astfel, este mai destept. Adica un erou, (fiindca asta este si miza vietii lui, sa fie erou in fiecare clipa). Le spune ca "nu se intampla nimic". Si… trage semnalul! Publicul este ingrozit, uimit, lesinat. Dar… nu se intampla nimic! De ce? Pentru a el STIE bine cum functioneaza un semnal de alarma, chiar daca nu a fost mecanic de tren. Stie ca este un sistem de parghii, ca este nefolosit (doar nu se trage de semnal toata ziua-buna ziua!), stie ca pe dedesubt este numai rugina, intepenire… si trebuie sa tragi zdravan de maner, sa tragi cu disperare pentru a pune un functiune robinetul ce deschide aerul. Stie ca nu se opreste trenul decat daca-l tragic complet, ca exista din fabricatie un joc, ca la volanul masinilor- scoala, altfel s-ar opri trenul la o zguduitura oarecare sau imbranceala a pasagerilor, cu ocazia vreunui bagaj mai voluminos… Omul simplu stie toate acestea, dar telectualul nostru nu. Pentru ca n-a avut timp sa stie, n-a coborat in viata ca Nichita Stanescu, ci s-a hranit cu o ura de clasa si nu pierde nici un prilej pentru a atata si pe altii sa faca la fel.

COMENTARII:

OCTAVIAN SERGIU CIURTIN:
„- Nu ziceam eu că n-o să păţesc nimic? Ei, aţi văzut?”

"ce faci tete sezi si cujeti?
-ba! numa` sed..."
cam asta se poate spune despre scriitorasul cel viteaz...

LATUNSKI CRITICUL:
" Şi iată cum Ion Amăicăliţului s-a reîncarnat în trupul lui Nicolae Tudor. Pentru care cititul nu este obligatoriu, doar scrisul. Ce carieră ar fi făcut în anii 50 ai secolului trecut! Nici acum nu e târziu.... Poate rescrie "Mitrea Cocor", "Setea"; şi dacă nu moare prea repede îl poate trimite pe "telectualul" C. T. Atanasiu la construirea unui obiectiv de importanţă naţională - Canalul Dunăre-Bucureşti.

NICOLAE TUDOR:
" dom' latunski, vad ca faceti pe criticu'. de ce nu vreti sa invatati cate ceva de la mine? nu vedeti cat de subtil sunt, cat de fin? am venit cu 200 de ani mai devreme printre dumneavoastra, faceti ceva, va rog, sa nu cred ca m-am obosit degeaba!

LATUNSKI CRITICUL:
" Ce pot să fac pentru tine, Nicolae? Doar să-ţi dau adresa unei clinici de criogenie din Santa Fe(New Mexico). Dar, teamă-mi-e că dacă te trezesc ăia peste 200 ani, începi prin a le explica principiul de funcţionare al roţii, le desenezi o roată şi îi obligi să o şi construiască.


Iar Corneliu Traian Atanasiu ataca scriind alt articol:

DEMOCRATIA TOPARLANULUI

Asociindu-se unor ţeluri democratice, literatura a adus în lumină pe cei care nu erau băgaţi în seamă. Proletarii lui Zola, lumpenii lui Steinbeck, mujicii lui Bunin, obidiţii lui Dostoievski şi atîţia alţii au fosta oarecum reabilitaţi, recunoscuţi şi recuperaţi.Revoluţiile şi evoluţia politică s-au îngrijit mai mult sau mai puţin şi să le asigure drepturi şi posibilitatea de a evolua spre o viaţă demnă. Totuşi, lucrurile trenează şi din cauza unor politici demagogice, şi din cauza comodităţii celor cărora li s-au acordat democratic şanse. În sensul bun, democraţia este egalitatea şanselor. Dacă, avînd şanse, cei ce ar trebui să se schimbe, uzînd de ele, preferă să rămînă ce sînt, atunci şansele se irosesc şi democraţia se transformă într-o mascaradă a înjosirii celor ce sînt superiori. Mujicul vrea să rămînă ceea ce este şi devine astfel mojic, ţăranul devine ţărănoi, mahalagiul (cel din metoc, de la margine) devine mitocan. Iar ţoapa ajunge în centru şi vrea să dea tonul.Marmeladov era un biet beţivan cu slujba pierdută care nu-şi mai putea întreţine familia. Scufundat în viciul lui nu se lăuda nicicum cu el, îi era ruşine, deşi nu mai putea să se schimbe. Democraţia face din vicioşi o minoritate luptînd pentru drepturile ei încălcate de majoritari. Magiunescu virtual face din viciul său un blazon, o marotă pe care ţine să o impună celorlalţi.Un text mai vechi prinde foarte bine această meteahnă, dezvăluind faptul că democraţia poate omorî foarte lesne visele, aspiraţiile, năzuinţele.*Dincolo de visele nocturne, coşmaruri sau aberaţii numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambiţioase de grandoare şi mărire, dincolo de reverie şi contemplaţie, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspiraţii, năzuinţe, poate planuri şi proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim şi ne străduim să devenim. Mai ales asta.Un exces de toleranţă din partea celorlalţi – găselniţă populistă a democraţiei - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate şi aşa şi toată lumea ne admite şi ne respectă aşa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile şi atitudinile noastre, egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului, fiinţa noastră aşa cum este deja, orgolioasă, superficială şi suficientă, primesc constant nu doar încuviinţarea, ci coroniţele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui. Avînd pe deasupra şi şansa mediatică de a fi odată şi odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereţi? Sîntem minunaţi aşa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani şi orice încercare de a ne schimba nu va reuşi decît să altereze această diferenţă preţioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranţa ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o ruşine.Şi ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred şi rău mirositor în lumea asta care se izmeneşte live, într-un show voios non-stop:"Şi iată că tot aşteptînd să se-mpută gloria Goluluilaşitatea noastră a congelat-o defintiv:măturătorul se visează măturătoronorabilul se visează onorabillimbricul limbric"Cînd mijloacele devin scop, democraţia se preschimbă lesne în casă de toleranţă

COMENTARII:

NICOLAE TUDOR:
" Democratia si libertatea nu sunt placinte oferite de cineva (dv, bunaoara). Ci idealuri la care aderi, adica faci pasi inspre, asa cum facem noi aici. Pentru aceasta trebuie educatie, pace, climat concurential. Oricum viata a fost, este si va fi ceva simplu, obisnuit: munca, somn, mancare, facutul si crescutul plozilor, cultivarea unor prietenii, distractie. Rar pasiuni. Iar oamenii in ansamblul lor raman cam aceiasi. Iata ca dupa 20 de ani nu putem uita comunismul. Dv si alti militanti sau oameni superiori l-ati lasat imediat cum s-a produs schimbarea si probabil vi se pare aberant cum de altii raman cramponati inca in trecut. Comunismul este ca o camara sau un pod in care arunci tot ce tinea de el. si incepi sa ai alte si altfel de preocupari. Logic nu mai ai ce cauta acolo. Daca te duci inseamna fie ca ai amintiri de care nu te poti desparti, fie mai ai nevoie de cele aruncate, fie te ascunzi acolo refuzand ceea ce ai primit. Am auzit oameni care doresc cu ardoare sa traiasca MACAR ca atunci. Asadar nu poate veni nimeni sa impuna ca de acum, de ieri sau de maine aceasta este normalitatea. Sa obligi oamenii sa iasa din camara cu comunism, fiindca exercitiul democratiei interzice aceasta. In noua stare de lucruri intri, pasesti liber, si numai dupa ce au pasit/intrat toti se inchide usa.

Dv aduceti frumos in discutie idealul visului. Adica sa progresam, sa fim mai buni, mai curati, mai, mai, mai decat suntem azi. Frumos! Numai ca pentru a fi maine altceva trebuie sa fiu azi ceva. Intelegeti? Iar poporul roman nu este nimic azi, si este utopic sa fie maine ca in vis. De aceea el trebuie ajutat de cei care inteleg si pot (daca privesc mai bine s-ar putea sa vad ca primesc chiar bani din sacul comun pentru atingerea acestui deziderat!) Afirmam ieri ca nici cititul nu poate fi obligatoriu normal. Citesti daca vrei sa stii mai mult. mai multe. totul. Pentru asta trebuie sa ai o pasiune, un ideal, sa vrei SA FII CEVA. Cat de putin. Si avem, iata, libertatea care ne da voie sa fim. cine? Noi care n-am fost. ce putem fi? De la ceva-ceva - la... totul. Dar putem fi si noi, putem deveni si noi, oamenii simpli, ceva, cat de mic? Nu, fiindca de-alde dv ne fac tot timpul prosti si ni se cere sa stam in banca noastra. Adica dv nu vreti sa ne desteptam si noi oleaca. Va este teama ca n-ati mai fi dv destepti. De ce aveti nevoie la infinit de prosti, de luptati atata sa faceti separare?
Uite, eu recunosc ca sunt prost; va face bine la suflet? Va linisteste? Visez sa va calmati, jur!
Dar sa nu confundam desteptaciunea (adica cititul cartilor) cu rezultatul tocirii coatelor care trebuie sa fie dobandirea unor calitati umane isusice.
Atat eu cat si dv este firesc ca in libertate sa ne putem intalni si chiar confrunta. Cu siguranta ma veti umili cand veti scoate enciclopedia din buzunar. Daca s-ar organiza vreun concurs si as avea prosta inspiratie sa particip, ar trebui sa va bucurati fiindca veti iesi cu siguranta victorios. In lipsa vreunui concurs, in numele cui si-n numele a ce faceti dv atata taraboi? Cred ca dv nu iubiti libertatea; dupa 20 de ani inca nu va puteti acomoda cu ea. Si tipati intr-una despre ceva care e clar pentru toata lumea.
Libertatea nu este ceva greu. Curaj!

CORNELIU TRAIAN ATANASIU:
Comunismul a fost o aberaţie atît de mare încît nu l-am putut considera real. Am reuşit să trăiesc undeva pe muchia fragilă dintre el şi o irealitate consistentă pe care mi-am creat-o cum am putut, mai mult de unul singur. Aşa că n-am avut de ce să mă despart, nu prea m-am intersectat cu el.

Nu poţi impune nimănui să se despartă de comunism sau să nu adopte izmeneala zilelor de acum, dar nici mie nu-mi poate impune nimeni să nu-i văd pe cei care n-o fac sau care cedează atît de uşor aşa cum sînt: caricaturi groteşti şi tragi-comice. Şi cît îmi păstrez simţul umorului, dă-mi voie să mă bucur că pot vedea şi simţi aşa.
Libertatea, din păcate, nu-i deloc ceva uşor. Ea îţi cere în primul rînd să te desparţi de tine cel care eşti pentru a deveni altul, cel care ai merita să fii. Să nu te prea iubeşti, să doreşti să te schimbi pentru că admiri altceva sau pe altcineva. Te simţi liber abia cînd rişti să te pierzi pentru că vrei să devii altul. Libertatea este totdeauna pentru ceva, este o responsabilitate pe care ţi-o asumi ca să faci ceva cu tine, ca să te edifici. Libertatea înseamnă să te pui la cale urmărind un proiect şi atunci drumul în sine e totul: şi mers, şi ţintă, şi ajungere.
Cred că ar trebui să te eliberezi de un anume complex de inferioritate care-ţi creează o agresivitate inutilă. Mă acuzi de o mulţime de lucruri care sînt doar în mintea şi în montajul tău.
Cît priveşte concursurile, dacă nu plătim ca la loto, ele sînt ierarhizate. Există categorii de “greutate”, vîrste, ligi etc. Aş fi nebun să vreau să alerg în Turul Franţei. Şi lipsit de obraz să mă întrec cu cei care sînt la vîrsta junioratului.

ANDREI FLORIAN:
Asistam, in ziua de astazi, la razboiul perfid dintre fostii ofiteri de securitate, grupati ciorchine in jurul structurilor asazise de stanga, cu fostii ofiteri SIE organizati discret in diferite alte partide, si asistati din ambele parti de colaboratorii acestora, turnatorii. Daca miza acestor jocuri de culise nu m-ar afecta direct, daca Romania si integritatea ei economica si teritoriala nu ar fi fost puse la bataie drept miza a acestor oameni iresponsabili care nu reusesc sa vada dincolo de interesele personale si de grup, ei bine, atunci as fi dat din umeri cu un sentiment de indiferenta. Imediat dupa "spoiala"din 89, aflat la o masa privata cu unul dintre acestia, care nu se sfia sa recunoasca cu nonsalanta ca era baiatul de casa al sistemului, discutand politica de pe pozitii contradictorii, mi-a spus o replica care m-a urmarit mult timp de atunci " Ma baiatule, daca tu mai crezi in Fat Frumos, e traba ta. Asculta-ma insa si pe mine, si baga la cap... Cine nu are ochi albastri, nu exista!!!"Da, acum, dupa aproximativ 18 ani, recunosc ca a avut dreptate. Cine nu are ochi albastri, nu exista. Desi cu mult mai multi decat ei, suntem o masa nesemnificativa de indivizi, si cand spun ca suntem nesemnificativi nu ma refer decat la puterea de a schimba ceva in scena politica. Grupam in randul in randul nostru, de-a valma, muncitori, functionari, profesori, ingineri, economisti, persoane cu destine marunte, dar avem dreptul sa ne consumam destinele cu demnitate. Institutiile statului, fara exceptie, sunt in colaps. Corupte pana la oase, acestea sunt aservite grupurilor de interese, intr-un dispret total fata de contributorul de rand. Politia e corupta, justitia e corupta, invatamantul este corupt, sistemul sanitar este corupt, clasa politica este corupta, dar mai bine numiti voi o institutie care nu este corupta. Chiar sunt curios daca gasiti o institutie nepatata.

De ce spun ca suntem neputinciosi? Pentru ca nu avem de ales, indiferent de orientarea noastra, spre stanga sau spre dreapta, variantele optiunii noastre electorale sunt limitate doar la persoanele cu ochi albastri. Priviti cu atentie scena politica si numiti o singura persoana despre care puteti spune ca este personificarea intereselor voastre. Niente, nothing, niets, ничего, rien, nada de nada. Partidele de cu o asazisa orientare de stanga sunt conduse de oameni de dreapta, si invers. Nu mai exista nicio formatiune care sa probeze, macar la suprafata, doctrine politice, orientari social-democrate, etc… niente, nada. Sa-i ia dracu’!!! Doamne iarta-ma!O discutie despre comunism, despre comunisti, sau despre nostalgicii comunisti, este inutila si lipsita de obiect atat timp cat acesta, comunismul adica, nu-si are in scena politica niciun reprezentant si nicio formatiune politica. Toata lumea vorbeste despre PSD ca fiind un partid de stanga. Sa presupunem ca as dori sa devin membru al acestuia si ma duc la filiala din Bucuresti sa ma inscriu. Acolo, in semn de respect fata de noii membri, ma intampina chiar seful filialei PSD, Vanghelie care este, din care citez: “Voi demonstra societatii romanesti si bucurestenilor exact pregatirea fiecarui primar la un numar de 100 de orase din Europa si exact fiecare cite limbi straini stiu, ce stiu si asa mai departe” sau “E adevarat ca nu am studiile primarului Parisului si poate nici ale domnului primar Caldarescu care ati spus dumneavoastra. (Era vorba de scriitorul Mircea Cartarescu) Pot sa conduc poate chiar mai bun ca amindoi la un loc” si “Sunt un om pamantean si ma intereseaza decat Bucurestiul si atat
Cum as putea, apoi, sa vin printre voi si sa spun ca sunt de stanga si ca seful meu de filiala de partid, care este, va reprezinta interesele si ca ati face bine sa votati cu PSD?
Cati dintre voi ati fi atat de idioti incat sa ma credeti pe cuvant ca sunt sincer si bine intentionat? Niciunul. Mai mult, inchipuiti-va ca am si eu familie, prieteni, colegi, rude. Cum as mai fi putut sa-i privesc in ochi, sa le zambesc degajat, si sa le spun “Eu, impreuna cu Vanghelie, vom propasi neamul Romanesc, noi suntem viitorul”Domnule Atanasiu, textul dumneavoastra ar fi fost cu mult mai valoros daca nu isi fixa drept scop principal sa loveasca intr-un singur personaj, mai mult sau mai putin reprezentativ, si se axa pe linia unei radiografii a democratiei originale romanesti. Recunosc ca ati surprins, dintr-un unghi interesant, ridicolul cu care democratia s-a mulat pe societatea romaneasca, precum si paradoxurile prin care diverse personaje, stanjenitor de vizibile, ajung sa afirme ca sunt purtatorii de imagine ai miscarii de stanga, ai intereselor noastre, si nu in ultimul rand, cei care, pana la urma, ne decid destinul zilelor ce ne-au mai ramas. Este tot atat de adevarat ca nu ne sta bine sa ne lamentam la nesfarsit, sau sa imbracam haina fatalismului. O solutie trebuie sa existe. Hai sa o gasim impreuna.

KOSTA VIANU:
" Nu exista nici o solutie. De fiecare data cand oamenii au incercat sa schimbe ceva, in bine, evident, au intervenit tarele noastre ancestrale sau dobandite care au transformat democratia in haos, organizarea in dezorganizare, legea in tocmeala de taraba etc. Domnule Andrei Florian, va respect optiunea politica, optiune pe care ati mai exprimat-o, mai clar sau mai confuz, pe aici. Dar politica nu este totul. Societatea omeneasca a facut si face eforturi de a se organiza spre binele general, dar exista intotdeauna indivizi mai abili care confisca in folosul propriu aceste eforturi. la noi, la romani, numarul acestora este extrem de mare. Coplesitor. Fiecare roman surade perfid de fiecare data cand reuseste sa incalce o lege, fie ea cat de importanta sau nu. Cred ca de aici ni se trage. Vorba madamei Catherine Lalumiere, o mai stii? Ne-a zis de la obraz: Vous-etes un peuple tres intelligent, et pour cela, difficile a gouverner! (citat din memorie)Iti amintesti? E nevoie acuta de prosti, cu asta sunt in totalitate de acord. In rest, vorbe degeaba, cainii latra, ursul trece. Ca sa nu mai vorbesc de cainele batran..."

ANDREI FLORIAN:

" Domnule Kosta, va citez: "Fiecare roman surade perfid de fiecare data cand reuseste sa incalce o lege, fie ea importanta sau nu. Cred ca de aici ni se trage" .... Perfect de acord. Am stat si am reflectat asupra acestei afirmatii, incercand sa o demontez. Nu am reusit. Dimpotriva, am ajuns la concluzia ca de aici trebuie pornit. De la reformarea legiuitorului, si a justitiei. Cadrul legal, atat timp cat este "svaiter", se vor gasi destui "contorsionisti" sa-i exploateze golurile. Cat despre prosti si necesitatea lor, nu cred ca suntem in acord, sau, cel putin, eu unul nu cred ca prin promovarea lor in functii de decizie sau ca purtatori de imagine ne pot aduce in planul intereselor noastre vreun beneficiu, dimpotriva.

Deocamdata atat. Ce va mai urma, vom vedea!

Complectare azi 27august 2008:

Iata un comentariu facut din senin la acelasi text:
LATUNSKI CRITICUL:

“Vorbiţi şi iar vorbiţi, uitând de fondul problemei. Uitând că deja sunteţi pe lista neagră a lui Nicolae Tudor. Când ai lui, din mahalale, vor prelua iar puterea, pe voi "telectualilor" nu vă văd bine. Poate nu ştiţi de ce se întârzie cu demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-Bucureşti...”

NICOLAE TUDOR:

“ma jigniti fara rost, asa ca cereti-va scuze. In caz contrar voi parasi acest spatiu.Cand am facut eu "lista neagra" ori am spus ca "mahalalele vor prelua puterea"? Si altele, si altele. Dati-va seama la vorbe, nu fiti "toparlani".

Urmeaza o tacere de o luna si ceva si fac un “comentariu din porumb” sefului sitului la un textul:”Miscelaneea” , text in care mi se raspunde:

EMANUL CRISTESCU:

"Niculae, TREBUIE SĂ CREZI ÎN CE SCRII ŞI ÎN CE FACI. Chiar dacă nu ai susţinere sau finalitate. Chiar, aş spune, cu atât mai mult, când ai mulţi potrivnici. Dacă tu crezi, atunci poţi argumenta ori ai forţa de a privi cu detaşare, cu înţelegere sau chiar compasiune pe aceia care nu cred sau nu înţeleg. Asta nu înseamnă să ai şi dreptate. Însă un om care crede în ceva, chiar şi greşit, este de preferat unuia care nu crede în nimic.Frumuseţea şi nebunia democraţiei tocmai în aceasta constau: diversitatea opiniilor şi „dictatura” opiniilor majoritare într-o coexistenţă paşnică şi de protejare a opiniilor contrare. Dacă tu abandonezi la simpla adiere de verb a lui latunski este vina mea? Este vina Europeei? Este vina ecoliteraturii? Europeea este un spaţiu intercultural pus la dispoziţia diversităţii exprimate ecoliterar. Şi în care nu am uzat de prerogativa de proprietate nici când am fost atacat şi nici chiar când am fost calomniat. Eu am crezul meu. Europeea face parte din acest crez. Am mai spus-o: se poate coexista având opinii divergente. Un adversar nu trebuie privit ca un duşman care ar trebui distrus dacă nu împărtăşeşte o anumită opinie. Adevărul aşteaptă, numai minciuna se grăbeşte. Fermitatea susţinerii opiniilor nu trebuie să însemne intoleranţă. Şi apoi, am mai spus-o de nenumărate ori, există instituţia ignorării a acelora cu care nu putem avea punţi de legătură. Te-ai simţit jignit. Comportă-te tu astfel încât ceilalţi să constate jignirea iar triumful suprem să fie acela în care chiar cel care te-a jignit să realizeze că te-a jignit. Însă nu orice opinie contrară este şi o jignire."

COMENTARII:


NICOLAE TUDOR:
“Vorbiti despre neintelegere. Marturisesc ca nu inteleg nici acum ca un creator, intrand intr-un spatiu oarecare, trebuie sa inceapa sa se lupte cu toti aricii pentru a-i convinge de adevarul sau; pentru ca, ulterior, sa exercite o dictatura in ghilimele asupra celor cu alte pareri. Anumite grupuri ( ca un facut: extrem de galagioase) au anumite idei pe care le neaga singuri in timp. Astfel, moda vulgaritatii de acum cativa ani au depasit-o. Fereasca Dumnezeu sa te fi pus atunci in gura cu vreunul. Sunt asa zisii elitisti care, daca nu esti de acord cu ei, iau foc si te termina cu vorbele. Eu n-am avut niciodata timp sa ma implic in astfel de dezbateri (si nu pentru ca ma simt nepregatit, dar nu mi s-a parut un ideal pentru care sa ma pregatesc. Si nu abandonez nimic din ceea ce cred ca e misiunea mea printre aceste hatisuri umane. Nu vreu sa-l conving pe latunski de ceva, stiu ca nu in tribuna aceasta sunt eu inteles). Numai ca nu e LEGAL sa-mi murdaresti imaginea cu mizerii ale propriilor inchipuiri, chiar neintelegeri nevinovate numindu-se. In realitate este vorba despre rupturi grave in lantul uman. Scrisoarea mea a fost o provocare pentru dv., a vrut sa va rupa echidistanta care va solidariza (in ochii mei) cu principiul- ceea ce era ideal- pentru o apartenenta pe care ati si aratat-o si pe care nu aveati cum s-o tradati.Ma luati cu “NicUlae”, ca la obor, adicatelea va coborati la nivelul meu. Si ajungeti sa emiteti idei grave, cum ca, de preferat este un om care crede in ceva gresit. Cum sunt nebunii.Si aveti grija, cu subtilitate, sa spuneti ca de fapt eu nu am dreptate, iar cel care a incalcat legea a avut de fapt o alta… opinie. Ce-ati zice daca as afirma ca de fapt dv prin Turcia ati oferit poponeata pe marginea soselelor, ca v-a vazut o lume intreaga? Ar fi adevarul meu contra adevarului dv sau v-am atacat integritatea si va trebui sa dovedesc? Iar daca un om incalca astfel legea in casa dv, cum de permiteti? Apoi, cand il laudati, ce sa inteleg? Un spatiu al libertatii nu trebuie sa fie o arena in care se bat leii, ci o arena in care exista un arbitru ce supravegheaza legalitatea desfasurarii luptei. Daca vreti un spatiu adevarat. Altfel e ca in Romania: fiecare face ce vrea, iar la urma vin politia si salvarea - unu la morga, celalalt dupa zabrele.Insinuati subtil ca nu as avea si dreptate cand e vorba, probabil, despre “Forta morala”. Este punctul dv de vedere.

EMANUEL CRISTESCU:

“Distinse Domnule Nicolae Tudor,
(…) EROARE. Nu m-am referit la aceste pasaje şi nu am citit textul la care faceţi trimitere. Nici acum nu l-am citit. O voi face, poate după redactarea acestui răspuns.Pornind strict de la cele două pasaje eu am dat răspunsul care sunt sigur nu a fost înţeles. Probabil domnia voastră însăşi se îndoieşte de viabilitatea actuală a Forţei morale de a putut abandona „lupta” printr-o neelegantă retragere-şantaj de pe site. Apelul meu era la a crede cu tărie, cu toată fiinţa în ceea ce scrieţi şi a nu vă lăsa atras în capcane ca aceea în care v-a atras latunski şi va făcut să vă autoeliminaţi. Păi ce cheghevarism este acesta? De aceea şi spuneam: la prima adiere de verb a lui latunski. Aşa „leu europeic” propagă Forţa morală? Dacă domnia voastră chiar crede în acea Forţă morală, din care am citit parcă vreo câteva capitole şi nu mi s-a părut a fi incorecte, nu se împiedică în unul sau mai mulţi adversari. Mai ales că este de aşteptat ca o astfel de poziţie să aibă nu unul ci mii, milioane de adversari. Eu mergeam cu ideea mai departe şi spuneam că, şi dacă ar fi greşită o idee în care crede cineva, atâta timp cât crede cu sinceritate în ea are obligaţia să o susţină până la capăt. Şi spunem că un astfel de om este de preferat unuia care nu crede în nimic, ori care se schimbă după cum bate vântul. (…) Eu personal l-aş fi înfruntat pe latunski. Cu inteligenţă şi ecoliterar.
PS. Formularea „Niculae” era una amicală în virtutea unei simpatii pe care ştiţi bine că v-o port, în ciuda retragerilor de pe site, ori a diverselor opinii divergente. Dacă doriţi să renunţaţi la ea este opţiunea domniei voastre.”

Niciun comentariu: