ceaţa
credeam că e dimineaţă, tăceam
înfriguraţi, aşteptând soarele
cineva a spus că va fi o iarnă tristă şi lungă
i-am înjurat reumatismul, picioarele
într-o pungă o femeie ducea prescuri, ia şi tu, şi tu
de sufletul fiului meu adormit acolo, în piaţă
pe unde-au trecut maşinile mari de tocat
şi maşina de ceaţă.
ziceţi că-i pâine şi mâncaţi în fiecare zi dar păstraţi mereu câte-un pic
că doar când umbla-vor domnii pe jos veţi primi cozonaci în loc de colaci apoi iar un covrig
şi luaţi şi lumânările acestea
că va fi noapte şi frig
n-am crezut-o, puţini au primit
dintre cei ce umpleam străzile, trotuarele
dârdaind, dar zâmbind, noi credeam că va răsări soarele
.........
au venit foarte multe maşini
au înghiţit asfaltul, fabrica, alimentara, copacii, din grâu au rămas, firavi, macii şi pădurile le-au înghiţit
priveam buimaci cum venea ceaţa din zare
ce fel de ceaţa e aceasta care înghite şi munte şi mare
şi nu pleacă odat'?
acum este noapte şi frig
unii râd, alţii îngheaţă
lângă noi maşinile mari de tocat, şi mereu hohotind
gurile maşinii de ceaţă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu