sâmbătă, 21 februarie 2009

eu si tu

1

A venit in somnul meu si-a soptit: ”Pregateste-te sa conduci o tara”
“Cum? am strigat - e prea mult, nu am puterea aceasta.” “Ai grija de tara ta, repeta vocea… ai de grija…”

Eu, un biet condamnat la locul de munca.

Si mi-am amintit ca nici simplu soldat n-am putut sa fiu. Si nici altceva nu sunt in stare sa sunt.
Fusesem selectat, la 20 de ani, sa fiu jalonier. Si am fost aliniat pe un platou in pozitia de “’Rrrepti! Pentru onor arrrm!” unde trebuia sa stau ore si ore in sir, nemiscat, cand soarele se topea si se scurgea pe pamant.
Mi s-a promis ca mi se va da in paza un metru patrat de tara si pe-acolo urma sa nu treaca nici pasarea. Pentru aceasta arma trebuia sa devina parte din mine - draga, asa cum imi erau ochii, picioarele, sufletul. Si o tineam exact, strans de tot, cat puteam de strans, dar ea ma tragea, ma tragea in jos.
Comandantul era un adevarat comandant. Trecea cu manusile sale albe, ca ale mele, cu degetele sale all-be, si atata facea: se uita in lung sa vada daca nasul si catarea frumoasei formau un singur tot. Daca degetul ma atingea un pic trebuia sa cad jos. Fiindca pozitia de drepti este, in esenta, o pozitie de leganare, un echilibru fragil in voia sortii. Daca se aseza un fluture sau o musca pe arma, trebuia sa cazi. Si ma rugam sa nu. Unii… cadeam. Fiindca a sta drepti, dupa carte, inseamna sa te supui, cu dorinta de a face chiar asta. Cand e mai usor sa nu respecti, sa pui la indoiala totul (si cu siguranta vei gasi argumente cu care sa te sustii) si poti avea foloase, sigur nu vei suferi.
A executa un ordin inseamna sa crezi in el. Dar o izbanda poate fi si relativa, poate fi obtinuta din condei - mintind - sau facuta de mantuiala.
“Soldat Tudor, ‘rrrepti!” Si… stai. De frica sau pentru ca asa trebuie - sa te supui. Dar statul acela este el… perfect? Sa fie perfect, trebuie sa merite sa fie perfect. Cand al meu comandant duhneste a bautura, cat de drepti pot sta eu in fata lui? Cand al meu comandant m-a trimis ieri pe camp sa culeg graul unitatii si doua remorci le-am desertat in granarul din curtea sa, cum arata drepti-ul meu?
In timpul liber trebuia sa ingrijim arma. Iar comandantul era intotdeauna acolo, nu trebuia sa vina de undeva cu degetul sau allb, sa-l strecoare (daca?) printre maruntaiele din fier. Si te-ntrebi: “De ce sa muncesti atata s-o cureti cand stii ca ea nu va trage cu adevarat?” Dar… o ungeam, o mangaiam, ii cantam, o leganam. Stiam ca numai astfel puteam lua in stapanire metrul acela de tara, constientizand ca prezenta acolo insemna un lucru la locul lui, bine facut, iar pasarea sau orice altceva ar fi simtit ca n-aveau ce cauta.
Daca pazeam drapelul unitatii si comandant ar fi fost tata, n-as fi fost tentat, oare, sa-l bag in buzunar si sa plec acasa cateva zile, sarind gardul?
N-am putut fi militar cand m-a chemat spre sfarsit si mi-a spus ca ma vrea alaturi. Adica sa arat eu cum se sta in pozitia de drepti, Si sa vin cu degetul. Pe soarele ala care, intre timp, s-a topit si s-a scurs tot pe pamant.

Iar acum, tu, Voce, ( alo, unde esti?) vii si-mi spui ca trebuie sa conduc o… tara?



2

Si s-a facut ziua.
- Ridica-te Cezare, cu sufletul lui Hristos, ridica-te si vezi!

Si-am vazut masini, mai multe decat oamenii. Si am vazut caini, la fel de multi.
Unul cauta o baba sa-i descante piciorul pe pragul usii. Usi erau, babe erau, dar nu se mai stiau descantecele.
Altul cauta martori mincinosi.
La varful puterii era loc de inca un profitor.

Am mers la piata saraca. Pana-n branza, era ala cu wc-ul, vindea mere aduse direct de la sursa.
- Cine esti tu? l-am intrebat.
- Un ordinar. Si sunt nevoit sa traiesc. Pe langa domni. Cand nu voi mai fi ordinar, o sa ma-mbrac in alt caracter si-o sa ies pe strada… Stii, cand ma trezesc din ordinarie, mi-e tare rusine!
Inaintam catre oameni si oamenii catre mine. Am intins bratele, inmarmurit, sa-i cuprind, dar au trecut mai departe, ca prin fum. I-auzeam trancanind:
-Da-mi o revolutie si voi fi un erou! Da-mi o revolutie si voi fi un erou!

Ah, bieti nevinovati fara tara!
Ii vad cum mor prea repede si n-ajung sa gandeasca, sa se simta liberi.
- Hei, tu…Vrei sa faci parte din tara mea? Pentru orice eventualitate, eu sunt… Presedintele! Sunt bun, am veacu’, pot sa stau mult timp in picioare, pot sa vorbesc la televizor… Voi sta drepti in fata ta la intrare…
- Taci draculi din gura, noi vrem un sef de tara care sa opreasca bolile, suferinta, ura, violenta… Poti tu acestea, poti?
- Vai de poporul care nu-si recunoaste Presedintele!
- Ferice de noi, c-avem intotdeauna dreptate!
- Tu nu vezi? Pentru a fi fericit trebuie sa ai doi prosti care sa-ti hamaleasca. Unu la munca de jos si alta la cea de sus. Fericirea este sa stai. Pentru ca Dumnezeu este cel care munceste, putem sta toti si sa fim indelung fericiti…
-Ai tiganca? Nu vrei o tatoasa sa faci cu ea un tigan…? Sa suferi tiganii, orice-ar face, cu ei sa tii…
- Daca eram Isus, imi mai cereai acesta?
- Omule, vad ca ai sange, mergi mai departe… Dar tine minte, cand cineva are dreptate, lasa-l sa aiba dreptate…


3

Si am plecat mai departe.
Trebuia sa ajung printre duminicali. Si sa fiu.
Pe drum aflu ca Popa nu mai intra-n casele-n care nu exista calendar de la el ( de la biserica, adica) in loc sa vina si sa-l sfinteasca pe cel nesfintit.
Intr-un colt nea Radu e racit si poarta o plapoma pe cap. A venit sa se vaite la carciuma. “Acasa am liniste, zice, si pot s-o dau mai incet, dar…”
In coltul opus cativa insi sunt disperati fiindca, oricat au strigat, n-au fost bagati in seama.
- Niculaie, nu se poate schimba nimic, ce ne facem?
- Oameni buni, noi mergem spre miazanoapte, stiati?
- Doar, de la miazazi, am fost izgoniti!!
- Cu jumatate de gura, va amintiti?
- Acolo e perfectiunea si ne sperie.
- Trebuia doar sa nu va murdariti, sa nu intindeti mana spre ce nu era al vostru. Acum sunteti jumatate inger, jumatate om. Sa ne purificam si sa umblam prin lume, iar cei care nu sunt buni sa se rusineze.
- Asa, fara aripi?
- Fara aripi, da.
- Lumea nu mai poate fi intoarsa spre inceputuri. Pentru ca omul a ales imediatul, marirea. Nu vezi? Daca eu am un mar si ma-ntalnesc cu tine care ai totul, fara sa-mi zici nimic, ochii-ti arata, dupa sticlire, ca tanjesc sa mi-l ia. Asa cu femeia. Asa cu toate. Oamenii nu pot fi egali nici macar in perfectiune. N-ar trebui sa existe orgolii absurde si lupte fara sens.
-Daca vreti o lume drept alcatuita, sa formam, firesc, un cerc nou cu aer neraufacator. Stiu, atata timp cat omului ii va fi foame, nu va putea. De tulburare nu vede - vazul este deasupra, in turn.
-Va veni cineva in cercul acesta numai daca va sti ca va primi!
-Perfectiunea este un izvor, oamenii nu vor intarzia sa se-adape.

4
Primul discurs al lui Niculaie cel Todor in calitate de Presedinte

Onorrată asistenţă,
Am fost invitat insistent în faţa înaltpreadomniilor voastrre să-mi spun părrerea desprre cum să nu se ducă ţarra de râpă.
Am fost invitat în calitate de rrom, dar eu ştiu că, în fapt, dorriţi să aflaţi gândirrea mea profundă de… Prreşedinte!
De altfel, când rrepetam acest discurrs în piaţa publică, văzându-mi-se gesturrile sacadate ale mâinii rreflectate în vitrrina băncii naţionale, şi auzindu-mă, anumite voci m-au rrecunoscut de adevărat… Prreşedinte. E drrept, unii şuşoteau că sunt diliu, s-au rrepezit chiar să-mi muşte degetul cel mic, darr m-a scăpat un baftalios carre mi-a cerrut să-i fiu, prin forrţă morală Prreşedinte de onoarre al filialei rrome de pe ţinutul meu rromânesc. Am spus că mă gândesc şi-i voi rrăspunde în această seară, cât de târrziu, după ce voi prrimi, cu sigurranţă, un ajutor. Mai exact, am nevoie de un consilierr (sau trraducător, nu ştiu cum i se zice, mai nou), un om carre să-mi zică ce zic rromii. Eventual încă unul care să le trraducă ce zic io. Am obserrvat că pe cerul albastrru al liberrtăţii limba acestorr nefericiţi este cunoscută, aşa că îl rog pe vorrbitorul respectiv să mi se supună, sunt foarrte dispus să sui în cârcă şi povarra grrea a acestei rresponsabilităţi.

Prroblema gravă cu care se confrruntă actualmente omenirrea este escaladarea violenţei din partea rromilor. Trratativele care se duc prin subterrane sunt dacă să se emită sau nu un pogrrom? Un pog-rrom întreg: să se ucidă rromii în masă? Un pog-rrom parrţial: să fie incrriminaţi doar rromii de la ţarră, ştiindu-se bine că aceştia, trrăind în sălbăticie, au ajuns foarrte aprroape de bestialitatea animalică? Sau un pogrrom simbolic, de forrmă, prrin care să fie ucise doar anumite perrsoane, incomode, nu neapărrat colorrate?

Rrăspunsul meu este să-i omorrâm ori să nu-i omorrâm!

Tovarrăşu’ pozar, vă rrog să-mi imorrtalizaţi pentru eterrnitate posterriorul, vrreau să mă arrătaţi lumii pe toate canalele interrnazionalle, ca toate popoarrele să afle înţeleapta-mi glăsuirre! Scuzaţi, am făcut o pauză publicitară!

Cum spuneam, nu sunt de acord cu acest pog-rrom. Si nu neapărrat pentru că pogrromul ar trebui să înceapă, cum ar fi normal, ba chiarr frumos, cu decapitarrea prreţioase-mi căpăţâni. Declarr că nu mi-e teamă, pentru că, dacă m-am declarrat rrom, ştiu că astfel sunt şi cei care nu s-au declarat ( înteleg, de ruşine!) şi–o să rrâd în barrbă când tot aşa vor păţi.
Da, sunt rrom fiindcă şi Adam şi Eva au fost! După cum ştiţi şi din Biblie… Nu ştiti? Nu scrrie încă? Prrieteni, sunt rrom, aşa cum suntem toţi pe această planetă! Si nu neapărrat de la începutul începutului - nu înţeleg cum de huliganul Adam n-a fost! - ci pentru că nici nu puteam işi altceva. Să mă explic: eu stau întrr-o căscioarră amărrâtă, pe jumate din biroul oval. Acolo ţin o piticanie de câine, rrăspunde dacă-l strrigi: “Ţumpi?” Are doarr un ochi, hiernie, coada rruptă, dinţi crăcănaţi, e vai mama lui. Ei, bine, această jigodie mică, în 14 ani, de când mănâncă resturi fărră să scoată un ham, a umplut carrtierul cu... piticanii! Inchipuiţi-vă: dacă aveam 10 javre, sau măcarr atîtea căţi copii toarnă o familie de rromi, în 14 ani ce işa?! Si vă întrreb: Rreealizaţi ce s-a întâmplat în carrtierele dumneavoastrră de 150 de ani încoace? Mai currând a trecut o cămilă prin urrechile acului decăt să fi scăpat vrreo muiere!
Aşadarr, drragi rromi! V-aş putea spune “drragi rruşi”, sau “drragi frranceji”, “turrci” şi ce mai sunteţi, e suficient să adaug un simplu rr. Cum vă simtiţi cu acest mărţişor la rever?
Perrmiteţi-mi să–mi expun acum punctul de vederre cu privirre la actele rreprobabile comise de rromi pe strrăzile Rromei. Am văzut cu toţii la tilivizorr, parrcă erra un film de comedie, urma să vină Louis de Funes cu maşina şi să strige: “Daţi-vă că trec io!” Sunt, oare, de acorrd cu aşa ceva? Rrăspunsul este fărră preget: Da! Pentrru că io iubesc Libertatea, iar Liberrtatea este singurra valoarre univerrsală pe care o rrecunosc, doarr pentrru ea sunt dispus să-mi dau viaţa. Nu mă ucideţi în clipa asta, vă rrog, veţi prroduce soţiei mele o marre durrerre, fi’ndcă, rrecunosc, este grreşeala mea, la plecarre n-am îmbrraţişat-o deloc, intenţionat am omis, am vrrut s-o las nesătulă, să mă aştepte nerrăbdătoare pe prag, că-mi place tarre mult să fiu aşteptat...
Gândesc în faţa voastră, acum, cu simplitate: “A băga mâna în buzunarre sau chiarr a ucide, este un act pe care liberrtatea îl prresupune - în rrândul celorrlalte animale nici nu există astfel de discuţii!” Ce aveţi cu bieţii copii, n-aţi observat ce frrumos se jucau? Nu ştiti, oare, că cel mai frumos lucru din viaţă rămâne, totuşi, şmecheria?
Vinovat, dacă vrreţi neapărrat un vinovat, nu poate fi decât Prreşedintele Rromei, (Alo, să trrăiţi dom prreşedinte, vă salută un Preşedinte cu P mare! În acest moment sunt un pic jenat că stau exact pe buza… rrâpei dumneavoastrră!) Rroma în care se-ntâmplă toate acestea.
Liberrtatea a permis şi permite să se facă reguli. Numai să fie… morrale! Acum aud, de aceea m-aţi şi invitat să aflaţi părrerrea mea, aud că se vrrea o lege ca când n-am avea nici una? Eu crred că avem, şi nu una, ci prrea multe legi.
Sistemul lumii prresupune să aduni bani cu sacul de la poporr şi să plăteşti câţiva...hai să le zic domni... să asigurre orrdinea şi toate cele. Iar colegul meu, prreşedintele Rromei, ca un nemernic, ce a făcut? Si-a îmbrăcat în uniforrme scumpe toate neamur’le, toţi prrietenii, prrotejaţii şi netrebnicii şi le-a zis: “ Faceţi-vă şi voi că munciţi! Banii sînt la mini-n biro. Trrai neneacă!” Cu alte cuvinte, a emis, aşa cum sunt emise, din păcate, şi prin părţile nostre legi forrmale. Cei care iau banii din sac se-mbrracă şi arrată mulţimii că sunt grraşi de frrumoşi, şi că le merge gura, în special când e vorba de vot. In rrest… stau, sărăcuţii de ei, ca şi noi, poporul, şi se uită la tilivizorr cum fac drrăcişorii prostioare.

Spuneam că sunt şi de acorrd ca rromii să fie omorrâţi. Moarrtea, desigurr ştiţi, înseamnă mai nimic. Dacă, în lipsa acestei măsurri, se duce ţarra de rrâpă, să se omoarre! Imi vine greu să afirrm asta - eu, ca Preşedinte - darr încerrc să mă detaşez de ataşamente. Că mi-a murrit de currând un prrieten drrag, Desculţul şi… ce-am mai plâns! Mi-am rrupt cămaşa şi părrul din cap… Dar mi-am rrevenit brusc, aşa, ca din beţie, după ce m-am gândit o clipă (Io cam... gândesc, în special de când sunt Prreşedinte!): “Omule, ce faci? Se moarre mult în fiecare clipă, fii tarre. Uite, vezi nucul acela? Stii câte frrunze arre? Află că au murrit toate astă toamnă, toaate. Dacă le pui pe “toaate” la suflet ar însemna să plângi încontinu, şi te autodistrrugi, bunule. Că nu e numa’ frunza, mai e şi iarba. Si gâzele! ( Stii numa’ câţi ţînţarri sunt?) Murrim toţi: oameni şi fluturri, şi câte şi mai câte. Priveşte un pumn de apă: după un timp se sferrtuieşte, ştii că în fiecarre moleculă sunt miliarrde şi miliarrde de fiinţe vii? Afla că morr… cu toatele!"

Inaltprreadistinşi auditori, aflaţi însă că io, ca rrom, nu voi murri, chiarr dacă mă veţi căsăpi laolaltă cu cine decid sfinţiile voastrre. Iar dacă da, adunaţi la un loc, suntem, prrobabil, cât frunzele unui copac mai baban!
Nuumai să nu se duucă ţărrişoarra noastrră de rââpă, asta-i important!
Insă... dacă este vorrba să se încalce Sfânta Libertate, atunci să se ducă drraculi, de rrâpă, şi Tarra, şi Oamenii. Si Dumnezeu.
Am zis!


5.
Si s-a facut iarasi vis.


- Niculaie, frumusetea vietii consta in muzica ei. Daca e trista se numeste trista. Iar daca e astfel este pentru ca cei care o canta au ales si aleg sa fie asa.
- De ce m-ai trimis sa conduc o tara?
- Sa te vindeci. Altfel erai si mai trist. Acum plangi cat poti de tare. Muzica ta va incanta. Hai, canta!
- Nu stiu, inca nu stiu, innebunesc ca nu stiu ce e viata si de ce sunt aici?
- Esti o lume cat un cerculet, si te misti printre alte cerculete. Care formeaza o rotita a unui labirint din rotite. La randul lui, labirintul este un un cerc oarecare dintr-un alt labirint. Si tot asa. Nu trebuie decat sa te misti dintr-un loc in altul. Cu o singura conditie: liber.
- Dumnezeu e?
- E!
- Si ce face?
- Canta! Iar cantecul tau il ajuta sa cante perfect. Daca vrei sa ajuti, ai doar de grija sa fie libertate. Ca orice om sa poata alege.
- Dar oamenii n-au incotro…
- Au ales la timpul potrivit si pot oricand sa se opuna. Daca o fac sau nu, este tot o muzica. Nu conteaza daca faci bine sau rau, trebuie doar sa te misti liber. Intelege, important esti doar tu si muzica proprie.


REACTII:

CORESPONDENTA ELECTRONICA:

Denisa Tudor:

"mi s-au parut (probabil) foarte agrasive scrierile tale, si , daca nu ai fi tatal meu, cu siguranta nu le-as fi citit pana la sfarsit.
impresia generala este ca am intalnit o persoana foarte frustrata cu viata si cu lumea, probabil foarte aproape de o depresie puternica. ( inclusiv as indrazni sa spun ca este pe pragul unei caderi psihice puternice.)
rebeliunea ta nu poate fi inteleasa de lume, nici de familie.
sper ca nu ti-am bagat prea mult cutitul in rana.
e doar o parere.

pupi,
fata
"


Draga Domnule Tudor,
va invit sa cititi articolul aflat la
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9226 - si ecourile care i-au urmat, si poate aveti si dv. o opinie
Cu stima,
Stefan Maier

Domnule Stefan Maier,
Ma gandesc deja ce raspuns sa dau, il am in cap de cateva zile, sunt un pic bolnav. Cum ajung la calculator, voi scrie un fel de... Editorial.
cu stima,
nicolae tudor

Astept materialul dv.
Numai bine,
Stefan Maier


Domnule Maier,
Aici este raspunsul meu, chiar daca nu este prezentat punctual, la problema Romaniei care va fi libera in viitor. Sau poate nu.
Sper sa nu va plictisesc si sa mai vorbim.
Cu stima,
nicolae tudor

Domnule Nicolae Tudor,
Nu publicam eseuri sau proza in sectiunea de ecouri...
Va rog propuneti materialul dv. la sectiunea potrivita.
Cu stima,
Stefan Maier

"Nu mai spun domnule Tudor, că, pe lângă lipsa de har, dovedită de acest text, ironiile rasiste pe care le folosi'i vă dau de gol. (petru clej)"

Domnule Stefan Maier,
Am muncit o zi intreaga sa raspund solicitarii dv de a avea o parere despre situatia cu rromii. Am raspuns literar, cum sta bine unui scriitor. Si mi-ati raspuns grozavia de mai jos. Ce este un ecou la dv? zgomotul care vine dupa ce se loveste nuca-n perete? apoi, mi si s-a adresat domnul Clej ( care nu stie sa puna o virgula cum trebuie) cu aprecieri critice fara noima, asa, pe culoar, banditeste. Tinand cont ca mi s-a raspuns in miezul noptii sa insemne ca dv stati cu dansul in acelasi dormitor?
Am corectat interventia mea punand si diacriticele. V-o trimit atasat si va rog insistent sa faceti ce trebuie. Ori mi-apare textul la ecouri, ori mi-l puneti marti ca editorial.
Parca vorbeam deunazi de viitorul romanieilibere, nu?
cu stima,
nicolae tudor

Domnule Tudor,
Cu regret trebuie sa va informez ca tonul pe care-l utilizati in aceasta corespondenta o face imposibila.
Daca dv. presupuneti ca puteti soma un editor sa opereze cum ii dictati dv. sau ca modul de comunicare prin ecouri la articole trebuie sa se adapteze la viziunea dv. "dupa cum va sade bine", imi este clar ca nu putem comunica.
Asta ca sa nu ma refer la ironia de gust dubios pe care o adaugati, in mod nemeritat, la adresa unei persoane (a mea, adica, dar si a colegului Clej) pe care pretindeti ca o respectati.
Va doresc succes in demersurile dv., alaturi de cei cu care puteti discuta in acesti termeni.
Stefan Maier

"Domnule Tudor,

Golăniile astea să le folosiţi la crâşmă la Buzău, că la revista ACUM nu acceptăm aşa ceva. Un text lipsit de har, rasist, într-un cuvânt sub-mediocru. V-am mai avertizat astă vară să încetaţi cu grosolăniile atunci când ne-aţi trimis producţii sfertodocte şi mincinoase de sorginte naţional-comunistă. Aşa încât, în viitorul revistei ACUM dumneavoastră nu figuraţi. Asta pot să v-o garantez. A pretinde ca acest gunoi să fie pus pe post de editorial dovedeşte că sunteţi complet rupt de simţul realităţii (nemaivorbind că pretenţia de scriitor este de un ridicol absolut)." (Petru Clej)


WWW.EUROPEEA.RO/ATELIERLITERAR/INDEX.PHP:

Label Black :

"Si-am vazut cum literatura a inceput sa se duca dracului. Si-am vazut subiecte care mai de care mai proaste. Si-am vazut un 5 pentru acest text! "

Nicolae Tudor:

"se pare ca vedem diferit. daca ai dreptate, te las sa ai dreptate."


Emanuel Cristescu:

"Label Black,

Ştii în ce constă frumuseţea literaturii? În infinitatea combinaţiilor de litere apoi în infinitatea combinaţiilor de cuvinte şi infinitatea de idei şi stiluri. Şi toate în mişcare. Nu întotdeauna oenologia literară este revelatorie. Să aşteptăm şi să venim cu o cheie de lectură adecvată. Postmodernismul ajută, poate fi autonom însă nu înlocuieşte."

latunski criticul:

"Pentru o corectă informare şi în spiritul respectării adevărului istoric şi electoral, Latunski face precizarea că a participat la campania electorală a actualului preşedinte (Niculae cel Tudor) doar în calitate de consultant străin. Şef de campanie a fost Nicu Animalu, adjuncţi: Alinte, Sile din Berceni şi Aurică Lăutarul. Greul campaniei l-a dus staful clanului "Toboşarilor"Acest discurs de investire a fost scris de Nicu Ursaru şi Elveţianul. Serviciul de pază şi securitate a fost asigurat de familia "Sadoveanu" şi oamenii lui Dan Bloju. Nu s-au semnalat incidente majore, atentatele programate au fost depistate "din scutece" şi anihilate cu anticipaţie. În acest moment are loc conferinţa de presă apoi urmează primirea ataşaţilor diplomatici şi recepţia oficială. Eu mă gîndesc deja la un viitor angajament, dar nu am nici o propunere coerentă. Presimt că voi muri de foame făcînd doar critică literară. Deja au început reproşurile, cum că nu mă ţin de treabă, sînt inconsecvent şi nu îmi onorez promisiunile. Nimeni nu aminteşte de faptul că rublele promise nu mi-au intrat nici acum în cont. Vă rog, ştergeţi-mi contul! "

Nicolae Tudor:

"Multumesc ca ati inteles acest text cu zambetul pe buze. M-ati surprins"

Liviu Bordas:

"Latunski, văd că tot opere minore comentezi."

Nicolae Tudor:

"Bordas,

Te rog sa-mi spui, profesionist, ce-i lipseste aceste scrieri pentru a fi declarata capodopera? "

Gina Bultoc:

"ii lipseste imunitatea."

Nicolae Tudor:

"as fi vrut sa stiu ce nota primeste textul meu

de la Anghelina, cu care am vrut sa seman la umor.

de la Genu, cu care am incercat sa seman la sex.

de la Lory, careia i-am dus mai departe visele de perfectiune.

de la Peia caruia i-am preluat sfichiul vorbei.

de la Bordas de la care am invatat echilibrul.

de la Gina de la care am invatat muzica.

de la... sa mai spun?

dragilor, cred ca tocmai v-am oferit o capodopera si m-ati lasat sa inteleg ca v-am oferit un c--at!"

Bordas,

vezi? nu sunt suparat pe tine ca nu stii ce-i lipseste textului pana la nivelul de capodopera:))!"

Kosta Vianu:

"Niculaie, minte mica/ prea mult stat prin crasme, strica!

Consider ca ai luat-o razna rau, de cand ai scris despre cum vrei tu sa indrepti lumea prin ceea ce numesti forta morala si cum vrei sa intorci tu polii planetei, ca s-o vindeci de decadere morala si de criza materiala. Pentru mine esti in aceeasi categorie cu hulitorii nebuni de pe Europeea si de aceea orice amestec cu tine m-ar scadea in ochii mei. Mi se par copilarii demne de putzopalmaticii care se cred semizei sau presedinti. Ignora-ma, ocoleste-ma, eu deja te uitasem. Promit sa fac la fel.

Cu mare scarba, K "

Liviu Bordas:

"Pentru ca un text de-al tău să ajungă pana la nivelul de capodopera:)) ar trebui să-l scriu eu. :))))))Vezi că ştiu? :)"

Nicolae Tudor:

"asa stiam si io. credeam ca tu stii altfel!"

CORESPONDENTA FARA RASPUNS: (Saturday, February 28, 2009 9:43 PM):

"S.O.S de la Nicolae

Domnule Ion Corbu,

Am afirmat candva ca Europeea inseamna doar Ion Corbu pentru mine. Azi as adauga-o si pe Gina Goia. Eventual un creator de suflet, Laura Danciulescu.

Va amintiti? acum ... cati ani, Doamne? M-ati vrut pe mine de pe poeziero si o fata, nu mai stiu cum o chema. Eu am invitat-o, a raspuns tarziu cu un pseudonim si am descoperit-o dupa tematica si stil in Laura Danciulescu. Va recomand s-o apropiati fiindca este un creator valoros.
Dar nu de aceea va scriu. Am probleme. Am inceput cu "Eu si tu" la care ati intervenit oarecum contra lui Black propunand asteptare. Eu am rotunjit ideea, pot continua miezul filozofic. Cred in el, este viata si esenta tuturor scrierilor mele cu duminicali. Nu pot fi altfel si imi place cum sunt. Dar sunt un pic derutat. Ma intelegeti?
Fiindca fac nota discordanta de colectiv, am avut chiar o interventie nefericita cu un fas la epigrame si acestea nu-l meritau. Nici Gina nu mai vine pe la mine, ea care venea cu sufletul in palme la fiecare si spunea un cuvant bun pe care, bineinteles nu-l meritam. Era un firesc si-mi place firescul. Dar nu inteleg sa comentez pentru a fi comentat. Inteleg sa spun ceva important atunci cand am ceva important sa spun.

Am venit, in lipsa comentariului dv - critic, bineinteles - ( cred in dv fiindca sunteti echidistant, asa cum incerc si eu), am venit cu ... cantecul/strigatul meu, cel care ma indemna vocea, un strigat intamplator fiindca viata m-a obligat sa strig acum astfel. Ceva amestecat : umor, filozofie, ironie, cinism, adevar, solutii de viata, cu un limbaj simplu amestecat cu si mai simplu... Mi-e teama ca am gresit. Mi-e teama ca sunt rasist, eu , care jur ca nu am o molecula de tigan in sange. M-am jucat foarte dur, cat am putut eu de dur, am folosit cuvantul ca pe o arma , fiindca realitatea o impune. (intr-o lume asumata cuvantul trebuie nu sa faca o noua ordine , ci sa ajute ca oamenii sa se inteleaga mai bine intre ei)
Oare sa fi speriat? Oare chiar sa fiu un prost?
L-am provocat pe Bordas sa-mi spuna, sperand intr-un duel civilizat intre... scoli, cum spuneati dv.
Si mi-e teama ca gresesc si ma fac de ras.
De aceea va rog sa-mi spuneti un singur cuvant:
nicolae este o scoala?

Daca nu, imi iau ghiozdanul linistit si ma duc in mahalaua mea. Ma apuc de altceva (chiar m-am apucat, peste doi ani o sa ma aflati in cartea recordurilor).
Cu stima,
Nicolae Tudor

CORESPONDENTA(Thursday, March 5, 2009 10:13 PM):

"un cuvant, un singur cuvant nu ati stiut sa spuneti unui s.o.s.!
ma bucur ca va incaleca ionion prin atitudini dictatoriale.
ma bucur ca am scos europeea din suflet - deja nu mai este visul care ma chema in genunchi.
dar cel mai mult ma bucur ca ion corbu nu mai este o stanca a perfectiunii, ci om cu limite.
m-am vindecat, multumesc.
nicolae"


Ce cred eu dupa toate acestea?
Ca virtualul este stapanit de cateii sistemului de asuprire subtila a libertatii prin inteligenta de catre stapanii confortului zilnic care semneaza state de plata in camera cu lampa si scaun fixat in cuie.
Iata ce se intampla dupa textul meu? Liviu Bordas iese la atac atacand societatea actuala cu apa de ploaie trimisa prin tevusti din plastic. Adica inofensiv, de pe falsa baricada care, cica, vrea o schimbare de ochii lumii, stiindu-se ca de sute de ani astfel de intervenii n-au facut decat sa asigure linistea exploatatorilor sistemului. Iesind cu inteligenta la un astfel de atac, se apara ce este inauntru.
Sub genericul unei "pilule de seara" scriitorul amintit face pe jurnalistul. Iar maimarele sau, ascuns sub pseudonim, il cearta in vazul virtualilor care nu zic pas.
Tu, cititorule unic, tu, care vei face din forta morala un ideal, judeca singur:


AMELIA COJOCARU:

“Diureticul nocturn

Mirajul juvenil ne cuprinde parcă in fiecare moment. La Bruxelles, iată cum interesele României, „biata noastră tărişoară”, sunt in chip inconştient trecute in plan secund, sau terţ, comunicatul citat referindu-se la politici europene în favoarea tinerilor de oriunde, din toate ţările (...). În această vreme, chiar un om de bună credinţă ca domnul Bordaş este surprinzător de uşor păcălit (şi) de un stereotip ca reprezentarea UE ca organism internaţional. Nu, vai, nu! UE este (pentru jurişti si nu doar pentru ei) un organism transnaţional, adică peste ele şi nu între ele cum se sugerează mai sus. Dar nu doar domnul Bordaş e indus în eroare. Pentru cetăţeanul român de rând, de pildă, felul cum funcţionează instituţiile UE, mecanismele de luare a deciziilor, modul cum se face lobby sau care sunt pârghiile de putere în UE, sunt informaţii care-l depăşesc cu supra-măsură ; din păcate, chiar în rândul politicienilor noştri ignoranţa domină în rândul dinozaurilor. Fătucilor cu masterate si doctorate în Drept Comunitar, ce gravitează în jurul unor mari personalităţi europene, precum Renate Weber, le lipseşte de cele mai multe ori tocmai conştiinţa românească, pe lângă fenomenul de fascinaţie căruia îi cad pradă asemenea găinii bete în faţa cobrei. Cât cunoaşte opinia publică românească din următoarele chestiuni, altfel elementare :a) de pildă faptul că cel mai important organism al UE, cel legislativ, nu se regăseşte în Parlamentul European (aşa cum ar fi dispusă majoritatea să creadă, ci în Comisia Europeană, care nu este un organism ales direct de către cetăţenii statelor UE!!!)b) sau că peste 80% din actele normative adoptate de Parlamentele naţionale reprezintă de fapt transpuneri ale unor legi adoptate de Comisia Europeană; în condiţiile în care Constituţiile statelor membre prevăd că principala putere legislativă este Parlamentul (şi Guvernul) naţional !!!c) un alt exemplu : în 2005 Consiliul Europei a solicitat o perioadă de reflecţie asupra modalităţilor de avansare a reformei instituţionale (după eşecul referendumurilor din Franţa şi Olanda asupra constituţiei UE . Astfel, Comisia Europeană a adoptat aşa-zisul Plan D pentru Dialog, Democraţie şi Dezbatere. Ce prevedea : a asculta, a explica mai bine cetăţenilor, a acţiona asupra lor la nivel local pentru a-i mobiliza. Se observă, precum în multe alte ocazii, că eşecul vine din lipsa de informaţie ! În schimb succesurile reprezintă, fireşte, voinţa liberă a europenilor ! Revenind la Planul D, principala sa componentă o constituiau 6 proiecte transanţionale ale cetăţenilor europeni, consuse de ONG-uri, fireşte. Ridicolul situaţiei : se presupune că ONG-urile reprezintă vocea cetăţenilor europeni. Aşa şi este, dar cetăţenii europeni reprezentaţi de ONG-uri nu înseamnă, cel puţin în statele din Est, mai mult de câteva procente din popor ! Concluzia proiectelor : democraţia participativă poate suplini în mod eficient democraţia reprezentativă. Aşa că, domnule Bordaş, pot zmeii noştri de europarlamentari să fie oricât de ataşaţi intereselor naţionale, ei vor trebui să se plece în faţa vocii Poporului (mediat, of course, de ONG-urile politic corecte). Dezbaterea s-a încheiat în decembrie 2007, iar în 2008-2009 discuţiile au ca subiect ratificarea Tratatului de la Lisabona. Dumneavoastră, cei de aici, persoane culte şi informate, presupun că sunteţi la curent cu propunerile cetaţenilor români, nu-i aşa ? Mai este cazul să subliniez că proiectul "Debate Europe" nu este altceva decât un mijloc de presiune din partea poporului european asupra reprezentanţilor poporului polonez, spaniol, ceh, leton etc.? Că ţelul final al proiectului este promovarea cetăţeniei europene şi renunţarea la cea naţională ? Să fie deci doar Elenuţa Băsescu o copiliţă în ale politicii? Să vorbească doar pensionarii de politică, fotbal şi cultură europeană la un joc de şah, în Cişmigiu, în vreme ce-şi amintesc de tinereţile lor şi rostogolesc cu piciorul un arici bolnăvior? Să-i compătimim că nu pricep cu ce se mănâncă? Sau să facem mai bine literatură în timp ce ei sunt cu binişorul integraţi? Mi-a indicat un prieten linkul următor, în care e redată discuţia europeană dintre preşedintele democratic ales al unei vechi ţări de cultură europeană şi membrii Conference of the Presidents of the European Parliament: http://nostrabrucanus.wordpress.com/2009/02/11/ce-pateste-un-presedinte-care-nu-joaca-cum-canta-ue/ (vedeţi Fragmente din transcriptul publicat de biroul preşedintelui Václav Klaus ceva mai jos)

În încheiere aş vrea să vă împărtăşesc uimirea mea faţă de precipitarea cu care s-a trecut de la imnurile patetice ale vechilor verzi la ecologismul lemnos al verzilor contemporani:”

Iar bietul supus iata cum raspunde:

“Amelia, apreciez încercarea de informare a maselor largi de cetăţeni cu privire la locul şi rolul instituţiilor europene. Numai că articolul meu nu îşi propune mai mult decît ceea ce rezultă din conţinutul său: ridiculizarea unui demers prin care ni se fac cunoscute tinerele personalităţi ale politicii noastre şi calităţile care-i recomandă, ca şi cum noi nu le-am cunoaşte abilităţile. Nu mi-am propus, prin urmare, să analizez subtilităţile ideologice ale comunicatului. Iar în ceea ce priveşte verzii, cred că nu ai găsit urma lor în acest articol. Şi nici vreo frază care să te îndreptăţească a crede că i-aş avea la inimă sau că le-aş cînta în strună.”





Niciun comentariu: