viaţă de cartier cu atingere poetică
despre cartierul acesta
şi cum ies noaptea oamenii mari
să-i bată pe oamenii mici
să se distreze în zgomot de motoare cu sute de cai
despre tăieturile de pe braţe
şi petele de pe casa scării.
aş scrie în ocru pînă la orbire
şi aş citi în urlete.
viaţa pare destul de simplă
ar se moare lejer încît te întrebi
dacă are sens ocuparea spaţiului
am un vecin tînăr
distant
el ştie toate răspunsurile
dar niciodată nu a înscris un gol
de aceea oamenii mari nu îl acceptă
credibil e pentru el pumnul altoit între coaste
atunci înţelege
şi se bucură de buna primire.
cartierul acesta are viaţă proprie
printre ţigle trăiesc cucuvelele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu