am citit: Ada Ionescu

***

ca o apă prea mare şi prea adâncă
se întindea linia vieţii.
păsări liră locuiau într-un turn.
pentru tine înnod cuvinte.
poem lângă poem, abecedarul îngerilor.
nu vei şti niciodată.
un copil mă trage de mânecă, mă întreabă unde se duc baloanele roşii umplute cu heliu şi unde
începe uitarea?
inventez o poveste să-i ţină de foame pe viaţă.
anotimpul ăsta ne minte frumos, ne azvârle într-un carusel, de pe margine iluzoriu ne zâmbesc arlechini;
ne rotim în cerc, până uităm cine suntem.
pentru tine deschid şi închid cărţi, pentru tine lipesc din bucăţi furtuni de turcoaz şi mărgele din sticlă,
pentru tine plec.
Nu muri! nu muri unde
luna plină doarme pe spate,
de parcă s-ar fi născut o singură dată!
nu înnopta cu sandala inimii
în casa
necredincioşilor!
pentru tine am limpezit dimineaţa- o apă
prea mare
şi prea adâncă.