hcn
în mine este un refugiu mai mare decât o foaie A4
te port închis ermetic ca un buncăr antiatomic, nimeni nu intră, nimeni nu iese
auschwitz interior, aici mori, te naşti de câte ori vreau
uneori îţi dau drumul pe străzile oraşului şi curgi anost spre gura de canalizare, tălpile cărunte
vara este pe ducă, perfuzie lentă, cum era el? cum era el? toamna-i creştea armură, inima se schimba la fiecare înnoptare, el avea un deget de sare, un deget de sare şi-o casă la ţară, o dată pe an soarele-i încăpea în palme,
vara este pe ducă, perfuzie lentă, patul meu tăiat în două jumătăţi îţi aminteşti autostrada fără linii de demarcaţie? trecea pe lângă masa din bucătărie, un bing-bang la nivel molecular, atunci mi-a apărut prima dată pe sâni o luntre, la început te-ai speriat, ai închis geamurile, ai blocat uşa, pe aici poţi veni înainte de a îmbătrâni prea mult
ceva extraordinar am să dezvălui, poate un asasinat sau inima ta vizibilă pe timp de noapte va fi mai subţire, de câte ori sting becul ceva luminează în tine, supurând pe marginea patului, un vechi truc folosit de poeţi
eşti un personaj care nu are nevoie de pori, poţi respira prin pagina nescrisă, o senzualitate ciudată, confuzii şi bârfe, plăcerea de a juca pe scena din mine, nimeni nu răspunde, nici zidul, nici clanţa, un fel de teroare, poştaş muribund, tu ştii când am nevoie de iubire? nu ştii, pentru că nu ai întrebat niciodată de ce mor peştii în acvariul meu tocmai azi când am început să scriu o carte despre tine sunt atâtea lucruri de spus încât nu mai contează cum se termină, niciun lac nu doarme sub perna mea
nu ştiu din ce colţ al camerei să-mi încep ziua, tu ştii, şi profiţi
asta este autobiografia
moneda cu chip de copil suburbie
oraş
cititor
acum este ora când se moare cel mai uşor, mă încui pe dinăuntru şi-mi înghit cheia, se presupune că mai tot timpul am privit pe fereastră cum turmele se duc, se duc
ceasul sub piele un ghimpe de care nu poţi scăpa infectează până la cuvinte
nu este un truc
nu este o ceaşcă de cafea
nu se vede nici Nordul
şi nici când ploaia când vine scamatorie sau nu?
sare, piper, excoriaţii şi echimoze, amprente, dimineaţa pe balcon cel mai frumos este să numeri porumbei fără să-i spui celuilalt, o cauză ar putea fi excesul de reflectoare, cimitir fără fund este cartea în care voi vorbi despre tine destul de adâncă
destul de rotundă
hcn - the basic element of living picătura de poem
miros de migdale amare
greaţă, vărsături, sialoree
paralizii musculare
exit
spăl tegumentele
antidot risc de colaps
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu