Despre târziul lucrurilor
Toate verile-s târzii,
aproape de iarnă dăm ceasul înapoi la timpul soarelui.
Apoi încă un ocol de planetă,
încă un frig lepădat în pături.
Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape
vom inventa colinda perfectă
care să ne aducă aminte.
Vom crede că nici nu suntem de pe pământ
şi că ne-am transformat
direct
în ciocârlii.
O, domnule Bartleby!
Într-o zi voi avea de ales.
Oamenii vor merge pe josla acelaşi servici insipid,
în colţ aceeaşi flaşnetă,
un bucătar va găti plictisit
acelaşi meniu.
Bărbatul cu ochelari
va invita o femeie pe tocuri- indiferent care -la cină.
Bărbatul va iubi aceeaşi femeie
sau o alta. Fără vreo preferinţă.
Nu mă voi putea împotrivi ploii
dar voi putea alege
dacă să deschid umbrela sau nu.Voi putea alege secunda în care inspir,
secunda în care voi deschide ochii,
secunda în care.
Într-o zi unul va prefera
să nu mai meargă la servici,
altul să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea.
Apoi, într-o zi voi putea să aleg
dacă să trăiesc sau nu.
Într-o anume zi
aş putea spune
prefer să nu.
Care e diferenţa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu