am citit: Adrian Constantinescu

De colo până colo

Mă urc în grabă în taxi şi îl rog pe şofer să mă ducă spre biroul meu, pe strada cutare. Sunt din cale afară de supărat şi necomunicativ. Plouă tare, hm, îmi spune. Nu am ştiut dacă e vreo întrebare sau pur şi simplu o remarcă. Mă hotărăsc involuntar spre a doua variantă şi decid să nu răspund. Pentru câteva momente se aşterne o linişte deplină, perturbată de un fâşâit al staţiei de emisie-recepţie. Se mai aude câte o comandă dată prin dispecerat. 21 ocupat. 18 e în zonă, spune taximetristul. Îmi dau seama, fără să analizez, că omul nu e nebun şi nu vorbeşte singur. Transmite nişte coordonate femeii cu vocea din staţie. A venit frigul ăsta cam repede, insistă. Ce vrea de la mine, habar n-am. Să facem conversaţie, pesemne. Mda, zic, recunosc, cam morocănos. Un asemenea răspuns, pe asemenea ton, pe mine m-ar fi descurajat să mai încerc şi alte cuvinte. Pe el, din contră. De unde veniţi? O întrebare stupidă, ca toată situaţia. Şi dacă îi spun că de la o întâlnire cu persoana x, o să ştie? Va fi mulţumit? Va conduce mai prevăzător şi nu o să mai pună frâne aşa de bruşte? O să îi însenineze viaţa? M-am întâlnit cu cineva, încerc să fiu politicos. Scumpă zona în care mergeţi. Au săltat ăştia preţurile pe-acolo până la nesimţire, scuzaţi că vă spun. Eu nu pot să înţeleg. Cine are banii să cumpere acolo. Eu muncesc în ture de 24 de ore şi nu pot pune ban pe ban. Tu cum faci? Trec peste faptul că habar n-am ce vrea de la mine. Observ însă că suntem prieteni vechi, de şpriţ poate, de vreme ce mă ia aşa la pertu. Recunosc că sunt puţin cam scorţos şi abordările aste mă cam sâcâie. Decid să îi răspund cu un mmm printre dinţi. Mă gândeam eu, continuă. Dar să ştii că am două facultăţi şi nu pot găsi să muncesc în altă parte. Să îmi iau şi eu un duplex, să aibă copiii unde să alerge prin casă. Cred că ai biroul mai mare decât garsoniera mea. Te invidiez. Înţolit bine, însurat, spreiat. Viaţă! Când o fi avut ăsta timp să vadă verigheta., nu ştiu. Îmi amintesc că circulă vorba că taximetriştii sunt informatori la poliţie. Poate de aici acurateţea asta. Chiar în beznă. Opresc puţin să-mi iau ţigări. Opreşte fără să am timp să zic ceva, cum ar fi să-i repet că sunt în mare grabă. Urcă cu ţigara aprinsă, cu toate că eu sunt nefumător. Dă drumul la un casetofon vechi, cu casetă. Se aude o râgâială şi ceva versuri despre un baştan. Simt cum îmi ies din minţi. Îi sună mobilul şi se înjură amical cu cineva. Cred că o femeie, pentru că aruncă nişte adjective potrivite cu un substantiv feminin. La două vorbe trei înjurături. Nu înjură de supărare, ci e foarte vesel. Opreşte iar maşina. Coboară şi dă noroc cu unul, care aştepta pe un trotuar. Văd că amândoi privesc spre mine. Poate vorbesc despre mine. Eşti drăguţ să mergem, că mă grăbesc. Dar văd că eşti supărăcios. Dacă aş da peste doi ca tine pe zi, m-aş lăsa de taximetrie. Aşa e cu voi, ăştia, îmbuibaţii. Vă ştergeţi la cur cu noi. Că noi suntem proştii voştri. Suntem sclavi la voi pe plantaţie. Mă, da zi-mi o treabă. Am urcat eu la tine în maşină? Am venit eu la tine să-ţi spun ce să faci? Spune! Ai ceva cu mine? Mă cunoşti de undeva? Ai mult tupeu. Dar să-ţi spun o chestie. La mine în maşină eu sunt şefu’. Mi se rupe de voi, m-auzi. Mă doare fix în cot. Vezi bâta asta? De aia o am. Pentru şmecheri ca voi. În sfârşit, ajung în zona unde trebuie să cobor. Îmi spune cât am să-i dau. Aş vrea şi bonul, vă rog, trebuie să-l decontez. Fir-aţi ai dracu de nesătui zgârciţi. Vă faceţi curu’ mare pe spinarea noastră şi vrei bon. Da’ unde te crezi?? La tac’tu pe moşie? Coboară până nu te-ncing. Domnule, încerc să-i spun. Nu mă lua pe mine peste picior cu domnule. Coboară în paştele mă-tii odată! Recunosc, m-am speriat şi m-am blocat. Cobor şi plec ruşinat. Nu ştiu de ce, dar m-am simţit ruşinat. Sau speriat. Se amestecă stările în mine. După câţiva paşi, rămân nemişcat. Nu înţeleg nimic. De unde vin, încotro mă duc. Cine sunt. Se vede treaba că o fi fost de la vreme. Habar n-am. Bine că am scăpat. Dă-l naibii de bon. Şi unde mai pui că i-am şi mulţumit când am coborât.