luni, 5 octombrie 2009

am citit: Anca Anghel Novac

grevă indirect

mă întrebam ce-ar fi fost mai convingător
clanul pus în libertate cafteala de la mall
drumurile circulaţia dementă
blocurile de beton
greva bugetarilor

o aud deasupra pe aceeaşi vecină cum face pipi zgomotos
şi-mi dau seama că nimic nu s-a schimbat
lupta cu mucegaiul e aceeaşi
lupta împotriva oamenilor de rând
la fel
şi totuşi ceva este adevărat
în ţara frunţilor încruntate
de unde în fiecare zi plec şi încă mai plec pe întuneric
poate inepţia desperecheată a poetului nepoet
versurile lui fără chip răstălmacind sonor
umoarea de câine a zilei

impas

nu cred că ştii cume e să iubeşti cinci minute între două ziduri
cum e să faci dragoste între două intrări
fără să-ţi pese de nici un crocodil
indiferent cât de mare ar fi lacrima
nu cred că bănuieşti cum e să mori puţin câte puţin
împânzind în tine o lume
pe care doar câteodată poţi să o atingi
pentru că ştii foarte bine că te poate ucide

aşteptarea are gurile ei fierbinţi
luptele viscerale deasemenea
de aceea o să te ţin scai de haina mea pentru un timp
ca să nu ma înăbuş de spaimă

Niciun comentariu: