am citit: ion burhan

căpcăunii

prieteni azi nu vă pot spune nimic important
sunt nelocuit de starea de graţie
chiar peste gura mea au aşezat astăzi nemernicii
un leandru de plastic şi un fluture de piatră
de acum e linişte liniştee
aşezaţi-vă liniştiţi tovarăşi

haidem mai bine să mergem de aici
la sărbătoarea cuvintelor căpiate
acolo e patria libertăţii depline
locul unde poţi scoate limba la oricine
aici polonicul cu drame se dizolvă
fulguind în apă precum siropul de căpşuni
aici gheara tigrului de halviţă în dungi
şi unchi şi mătuşi cu apetit nebunatic
de şedinţe de blok păşesc graţios
pe ritm de vals în mâini cu vată de zahăr
pe băţ tiribombe cu kerosen dinţi falşi
euroatlantici pliculeţe cu vrăjeli electorale şi
bileţele cu destine de excepţie oferite de
papagali vorbitori seara oricum plecăm
altă viaţă alţi oameni suflăm în trompete
cu obrăjori bucălaţi urmăriţi de alaiuri de muşte verzui
kalaşnikov hrănite de cadavrul istoriei nescrise

gata a trecut replay revenim fără sonor
la cotidianul alb-negru cu mămici mânioase
în bucătăria strâmtă de ghetou
stârnind din senin în ţâncii care suntem
sentimente contradictorii de antipoezie
cotidian cu inşi scoşi timpuriu pe linia moartă
conspirând competent pe băncile tricolore de stat
degeaba şi balanţa vieţii săltând nebuneşte
de-o parte şi de alta se pune se calculează
se extrage din tot ce mişcă râul ramul
visul ca obicei nesănătos al sclavului fericit
păpăm mură-n gură i-realităţi de os-piciu
aceasta e tainul din strachina carpatină
acesta e totemul de azi al neamului meu

da am să mă urc cu nebunul oraşului pe macara
de acolo se vede bine viitorul lumii
în culori verzui de marijuana şi potol mult
pe meleagurile mioritice sarmale peste tot
belşug de cârnaţi de pleşcoi şi abolirea definitivă
a chiorăitului de maţe

se vede fasolea fermecată cu vrejul cât stejarii seculari
de gros şi jack un gând non-conformist
lipăind cu tălpile goale pe fruntea încreţită
a căpcăunului carpatin reprofilat peste noapte
în instructor de gâşte

o da căpcăuni instructori de gâşte
de joasă altitudine ai firmei
secera şi ciolanul
de ei ai parte de la primul scâncet până la ultimul
ei nu dorm cu adevărat niciodată
somnambuli prin istorie ei veghează continuu
supraveghează profesionist marşul triumfal
spre rahat te pândesc până şi la cotiturile
frazei îţi dă peste mână dacă o ţla vedere
şoptitori răzbunători se hrănesc din energia ta
din tot ce ai tu mai frumos şi mai sfânt
îţi spurcă metafora femeia prescura
ei sunt cei care ţi-au tuns ţie ideile
ei sunt cei care pun otrava
în fântâna de la marginea pustiului
ei sunt cei care te aleargă în coşmarul
în care nu mai poţi să alergi

te prinde de cap se scobeşte cu tine
în măseaua cariată
te molfăie în gingiile cangrenate
nu te omoară repede dar
nici nu te lasă să trăieşti
atenţie căpcăunul român e treaz întodeauna
la datorie cu mâna la vipuşca imensă
el clipeşte discret în timp ce tu crezi că el doarme
v-am spus-o azi de hallowen
mi-am făcut datoria
amintiţi-vă