miercuri, 28 octombrie 2009

am citit:wwe.lastofthewilds.wordpress.com

Esti optimist?

Vine o zi in viata fiecaruia dintre noi in care ajungem sa ne indeplinim o dorinta. Pentru unii sunt mai multe astfel de zile, pentru altii numai una. Nu conteaza. Treaba e ca, in urma unei introspectii care trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp, mi-am dat seama ca in liceu am reusit sa realizez tot ce mi-am propus. Absolut tot. Am vrut sa arat nustiucum, am reusit. Am vrut sa ma remarc la engleza, am reusit. Am vrut la oli la info, am reusit. Am vrut sa cant la chitara bas, am reusit. Si mi-a mai venit o idee tare faina: daca as fi mai optimista, viata mi-ar parea mult mai neagra cu verde (urasc rozul) si probabil nu mi-as mai face atatea probleme degeaba. Pentru ca, da, desi sunt o persoana destul de relaxata, ma mai apuca si pe mine deodata.
Concluzia la care am ajuns a fost ca noi, oamenii in general, suntem incapabili sa fim fericiti numai si numai din cauza naturii noastre lacome si muuult prea adaptabile. O teorie destul de usor de demonstrat daca stau sa ma gandesc putin. Ideea e ca te bucuri de ceva bun numai in momentul in care se intampla, iar apoi ori te obisnuiesti cu el, ori tinzi sa il acoperi, ca sa zic asa, cu ceva care nu e atat de bun. Sau, si mai rau, uiti ca s-a intamplat vreodata. Si astfel, oricat de fericit ai fi in momentul in care se intampla un anume eveniment, poti sa stai linistit, vei trece peste. Q.E.D. Simplu, nu?
In alta ordine de idei (pentru ca acuma-s multe si ingramadite), as vrea ca timpul sa se…nu stiu daca sa se opreasca. Sa se scurga zile si nopti, sa se succeada iarna si vara, dar sa raman la aceasta etapa din viata mea. Cel putin inca vreo cativa ani, din aia sanatosi, bisecti. Si apoi, sa pocnesc din degete si sa treaca iar timpul. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca-mi place, pur si simplu.

Niciun comentariu: