am recitit: DANA BANU

e întuneric şi suntem doar la amiază


1.

suntem la amiază şi e întuneric deja
din calendar lipsesc nişte zile nu le-am trăit
se apropie Luminaţia (bătrânul cerşetor alcoolic de la moghioroş îmi spune mulţumesc pentru bănuţi duduiţă
şi să vă trăiască bunicii părinţii şi fraţii să se bucure şi ei de zâmbetul dumneavoastră)
anul acesta va ninge inutil
anotimpuri în ceaţă
sunt viu şi cu patimă scriu despre mine ca despre un om mort
oraşul-o groapă comună un abator alb într-o lume străină
dincolo de el
amintirea străvechilor porturi prin care am trecut la întâmplare

2.

spune-mi ce poţi tu să vezi când violentul albastru al pletelor mele îţi ucide privirea
când strigătul meu te acoperă cu zăpadă în fiecare dimineaţă a zilelor tale
când absenţa mea te transformă într-un Pompei îngropat de cenuşă
spune-mi de ce e întuneric suntem doar la amiază
şi de ce calendarele adăpostesc anotimpuri de ceaţă

3.

să ne lăsăm traşi pe roata norocului să facem jocurile
să renunţăm unul la altul să trecem printre oameni cu disperare
aici totul s-a oprit un moment
apoi de la capăt
cineva îşi lipeşte urechea de zid
cineva trăieşte în locul nostru iluzia
dezastrul

4.

iată-mă pregătit pentru înserare
zâmbesc
surâsul meu argintiu va acoperi îndepărtatele câmpuri de gheaţă
un om şi umbrele serii
nicio lumânare aprinsă
la capătul drumului doar cuvinte

precum taina bunicului acoperit de pietre nu se ştie unde nu se ştie când
tot astfel taina vieţii noastre în zadar luminând