masculinitate subiectivă
îmi ascult cântecul. îmi ascultaţi cântecul.
îmi atârnă mâinile din tablou
chiar dacă iarna de lângă mine e atat de moartă.
culorile nu mă reprezintă
nu am vrut asta niciodată
sunt ca un germene al desfrâului intelectual.
în mine e pusă câmpia
câmpia de luptă a forţelor
a binelui şi a răului.
a ochiului în colţuri de argint
şi a copilăriei închise într-o magazie,
orbecăind pe lângă o bicicletă fără roţi
fiindu-ţi propriul animal
pe care îl izgoneşti din curte.
e prea bătran.
eşti prea bătran.
rolul de bărbat puternic nu îşi ocupă locul în niciun univers.
cadenţa săptămânilor te macină
te roade ca o carie scormonind timpul de secunde
îmbrâncind burţile cu copii
de astăzi nu te mai cunoaşte nimeni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu