vineri, 13 noiembrie 2009

am citit:heghedus camelia

n u ş t i i s ă n a ş t i


nu e săpun pentru câte păcate de moarte
avorturile apoi soldaţii din felia ta de cuvânt care n-au trăit mai mult de o noapte
purtător de ocazie
cine te leagă de ora trei
dezlegându-te de toate lucrurile ce-ţi stau înainte
lăptarul
teama că nu va sosi la vreme
că te va prinde-n somn
ameninţarea venirii pe lume
sleirea de după
şase coate împinse cu ură genunchii în gură să taci când trăieşti vremuri eroice dacă
n u ş t i i s ă n a ş t i
şuiera ca un viscol printre dinţii săi albi acela
pentru care minunea sau croşetatul erau totuna

te-ai rugat domnului să ţi-l lase că-l vei încape îl vei înfăşura tu cumva până la capătul zilelor până la capătul oaselor şi chiar mai încolo lăsându-l să te crească oricât va vrea

şoarece cu burta în sus
râşniţa gândului
pudra de noapte
celălalt ce-a mişcat apele din străfunduri şi poarta dincolo de care el te trăieşte umbra trecătoarea îngustă spre viu
totul dispare sub molozul aceleiaşi tăceri indiferente

din nelinişte abia de-a rămas un pumn de cuvinte
crusta lor n-o poţi răzbate
cel ce cântă în tine cu glas stins nu se va naşte şi plouă
bate grindină-n oase

descleiată de cer limba dimineţii plescăie dezgustător
din ou toate zilele ies la fel tocând mărunt coaja nopţii
sub cenuşiul încărcăturii stătute imboldul îndoit bate în retragere bate în tâmplă şi se întoarce
acelaşi efort impus cu precizia exasperantă a lamelor
maşinăriei pornite
necesitatea readaptării
violenţa refuzului

o respiraţie n-a rămas în afară de noapte nimic
un ciot cel puţin
în care zidurile maternităţii să se sprijine

Niciun comentariu: