miercuri, 4 noiembrie 2009

am citit:paul blaj

firesc

lasă-mă să mă încrunt doamne
când văd speranța în ochii muribunzilor,
fără eliberarea iubirii
cum aș putea defini altfel golul?
sunt momente când
se ridică stoluri mari de păsări dinspre mine
spre paturile ruginite din spitale
atunci durerea mea e doar un frig pentru idee
o conservă desfăcută de la facerea lumii
lasă-mă să mă încrunt doamne
când vorbesc prea mult
despre ceea ce numim noi speranță

Niciun comentariu: