duminică, 27 decembrie 2009

am citit: "scurtă magie" ( Iakab Cornelia Claudia)

ţâşnesc ideile purtate de sentimente ca magma unui vulcan ce se trezeşte din când în când. te bucuri căci te înalţi, îţi arăţi forţa, însă cumplită e trecerea momentului. totul se resolidifică, iar conştiinţa de sine înregistrează uitând să coboare în focurile adânci, unde arzi, topeşti nemişcarea. doar piatră, nimic nu creşte încă pe ea. o ploaie, sau o zăpadă, vântul ori o pasăre mai curajoasă o pot ajuta. există un înainte, o continuare a manifestării.
un alt gen de sentiment vine din exterior, agaţă-te de poţi. colindă universul prin salturi. cerul te poate face aşa de imens încât fără margini seamănă cu visul ce nu poţi să ţi-l aminteşti dimineaţa. adoarme agitaţia creierului şi iată-te iar în esenţa fiinţei tale, vulcanul.

Niciun comentariu: