am citit:"Crizz-da mă-sii!” (George Asztalos)

E recesiune şi recesăm cu voioşie de ne vine acru în dulcele stil clasic. nici cucul din ceasul cucuc nu mai cîntă cum trebiue. cîntă numai în ciudă ciu-ciu! ciu-ciu!... încît toată pădurea de crizaţi e gata s-o ia la vale cu mîinile pe cap...
tocmai a trecut Crăciunul şi aflăm c-a fost o mare criză de iubiţi şi de iubite. că mulţi dintre vajnicii îndrăgostiţi s-au colindat singuri. că pe brad, în loc de beteală cu bomboane au pus panglici negre şi crizanteme. probabil de Rebelion se vor duce toate nebuniile drăgălaşe în crizz-da mă-sii!
în loc de artificii vor face poc crizaţii, în piaţa publică. în loc de happy new year vom avea happy new fear...pentru că e rău cu rău da’ mai rău fără rău. după mine, dacă secolul începe cu nasolii crizate, nu-i semn de hapocalipsă ci e semn că o să se sfîrşească bine. atîta că lumea se va împărţi în două: crizaţi care visează pe net şi calmaţi care se realizează pe-afară. e loc pentru toţi fomiştii din lume să viseze sau să se realizeze gastric sau spiritual în lumea asta gastro-spiritualistă. atîta că uneori numărul visătorilor îl depăşeşte pe al celor realizaţi şi vine criza şi dă cu prăpăditu’ de pămînt şi nu e corect dom’le din pdv politic. d.c. nu se dă cu realizaţii de pămînt să avem şi noi tînjitorii o nenorocită de satisfacţie? ei ash!
realizaţii nu s-ar numi aşa de n-ar fi şi asiguraţi.
iar politica e pentru liniştea unora şi criza tuturor. toţi vor happy end, aşa e meciul sau filmul. unii sunt vizionari cu socoteala de acasă alţii fac poc în piaţa publică. şi peste toate timpul e asasinul cel mai copil. urletul cel mai liniştit. toată vrăjeala e să facem cumva cucu să nu mai cînte aiurea: ciu-ciu! ciu-ciu!..