Imi privesc parintii. Au inceput sa aiba riduri adanci. S-au inchegat in acele cratere toate regretele, toate supararile, toate certurile si parca si ei, cand se uita in oglinda, dimineata, le vad. Cred ca le tin si numarul pentru ca, din pacate, se inmultesc.
Ii auzeam spunandu-mi la nesfarsit:„Bucura-te de anii pe care ii ai si nu-ti dori sa-mbatranesti”. Oare ei nu intelegeau ca vroiam doar sa fiu matura dar nu sa am si ridurile?! Oare ei nu ma vedeau pe mine capabila sa trec prin timp fara a-mi pierde sufletul de copil?
Acum am doua riduri pe frunte si altul in coltul stang al gurii si realizez ca timpul trece prin mine si nu eu prin el. Si-si lasa urma la fel cum si eu o las in bratele barbatului din care tocmai am plecat. Timpul isi agata anii de pielea mea, astfel parti din mine raman in urma sa confirme ca am fost tanara. Ridul care tocmai mi-a aparut sub ochi vorbeste despre cele cateva minute in care am scris foaia aceasta.
Un comentariu:
Ada, nu trebuie sa ne sperie batranetea, fiecare noua clipa are frumusetea ei unica.
personal iubesc de nu mai pot femeia care are 2 riduri sub ochi, cred ca de-abia atunci i se desavarseste frumusetea.
Trimiteți un comentariu