vineri, 25 decembrie 2009

teodor dume: O singură dorinţă de Crăciun


poezie

aveam o încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic
uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia
că viaţa începe din mine...

uneori nu înţeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
şi totuşi
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama

4 comentarii:

Mirela Lungu spunea...

Un text de stea:)*
26 decembrie 2009, 01:41
Poate pt ca e Craciunul si poate pt ca ai vrea sa atingi si tu o stea (vorba Laurei Stoica:) sau poate pt ca ii iubesti pe mama & Dumnezeu laolalta dimineata, la pranz si seara, iar ea te iubeste ca sa scape de frica la randul ei, ori poate pt ca e un poem sincer, direct, natural, profund, mai ales finalul cu strigatul acela pe care aproape ca-l simt:), sau poate pt ca ai incredere in oameni, dar, in acelasi timp, esti arogant si bestial:D
Oricum ne-am gandi oamenii au dreptatesi nu intelegem multe lucuri, normal.
Te-am parafrazat ca sa vezi cat de bine te-am inteles:))

"ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă..."

P.S. Feliz Navidad, Teodor!


Cu drag,
Eury

alexandru muja spunea...

da
23 decembrie 2009, 20:52
si mie mi-a placut textul asta, desi are o mica scapare: 'sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic' rupe prea mult fata de restul, si nu e pregatit de nimic. poate e doar o senzatie, nu am stat sa ma gandesc. in rest, mult mai eliberat de clisee decat textul pe care ti-l comentasem acum ceva vreme, si ceea ce ai de transmis vine simplu si percutant, fara inflorituri. prima strofa e foarte frumoasa.

leonard ancuţa spunea...

26 decembrie 2009, 03:07
consider si eu ca e o poezie de stea. ba chiar as spune prima poezie scrisa de dume. prima strofa e taraganata si tremurata, dar nu de emotie ci de neincredere, asa simt. apoi insa se simte luciditate. cred ca e un tecst bun, si cred ca merita schimbat titlul pt universalitate, adica nu pt profitat de sensibilitatea momentului.

Jan timus spunea...

Versurile m-au mişcat...
26 decembrie 2009, 12:46
... prin sinceritatea lor, amestec de confesiune naivă şi luciditate amară. Din prima parte aş scoate doar v. 4 şi 12.
Ultimele două strofe nu sunt rele (mai ales versurile finale) numai că parcă nu rezonează cu începutul. Cred că ar trebui să le rescrieţi sau să creaţi o punte între cele două părţi ale poeziei. Dar şi dacă nu veţi schimba nimic, tot rămâne o poezie frumoasă! 8p.