miercuri, 20 ianuarie 2010
am citit:Carmen Duvalma
Să treci peste propriul cadavru
Treci peste cadavre, mi-a reproşat cineva,
ca şi cum poezia s-ar găsi undeva pierdută
în mijlocul unui labirint încuiat,
iar eu ar trebui să trec dintr-o încăpere în alta,
să sfărâm lacăte dure şi paznici înrăiţi
şi trecând peste cadavrele lor, să ajung
în sfârşit dincolo, în ultima încăpere
unde nu se află nimeni
şi trecând peste propriul meu cadavru,
să văd doar o rază de lumină venind
cu o tristeţe de cer înnorat
proiectată ca o respiraţie caldă
pe duşumeaua goală de închisoare
prevestind nimicul şi moartea
Treci peste cadavre, mi-a reproşat cineva,
ca şi cum poezia s-ar găsi undeva pierdută
în mijlocul unui labirint încuiat,
iar eu ar trebui să trec dintr-o încăpere în alta,
să sfărâm lacăte dure şi paznici înrăiţi
şi trecând peste cadavrele lor, să ajung
în sfârşit dincolo, în ultima încăpere
unde nu se află nimeni
şi trecând peste propriul meu cadavru,
să văd doar o rază de lumină venind
cu o tristeţe de cer înnorat
proiectată ca o respiraţie caldă
pe duşumeaua goală de închisoare
prevestind nimicul şi moartea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu