Clopote de întuneric
(fragment)
mă caut în interiorul acestui poem
ca pe un secret îngropat de mult timp
şi mă pierd în propriile mele amintiri
într-un labirint fără ieşire
dar ceva se aude
o bătaie la uşă într-o viaţă de singurătate
iubirea mă salvează
cu paşi timizi spre noi întrebări
chiar dacă oglinzile m-au minţit mereu
chiar dacă păsările negre
mi-au băut neîncetat cuvintele la ferestre
cât voi fi
nu voi înceta să cred în iubire
acest miracol ce trece dintr-un trup într-altul
rememorând infinitul
(...)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu