miercuri, 27 ianuarie 2010

am citit:"Mugetări şi absurdisme" (florian abel)

- Cât de puţini cunosc truda şi sudoarea cu care se face banul nemuncit!

- Unii ar face orice pentru a nu avea nimic de făcut.

- Omul se deosebeşte de celelalte vieţuitoare, nu pentru că are raţiune, ci pentru că are destin.

- Prostia e absolută atunci când e însoţită de încredere în sine.

- În spatele fiecărui fin bogat se află un naş escroc.

- E păcat să iubeşti o femeie frumoasă pe întuneric.

- Cea mai jalnică meteahnă omenească: uşurinţa cu care uităm sau ignorăm miracolele.

- Demnitatea există când stomacul e plin. Dar se probează pe burta goală.

- Ticăloşia se naşte atunci când foamea e mai puternică decât ruşinea.

- Mai bine lângă un păgân care se îndoieşte decât lângă un preot care încalcă.

- Nu renunţa la un drept. Ţi se vor lua şi celelalte.

- "Omul din greşeli învaţă". Nu cred. Ar însemna să nu mai avem loc de înţelepţi.

- Săracul! Deţine atâtea proprietăţi cărora le este sclav!

- Şi trădarea poate fi considerată nobilă dacă e receptată şi acceptată cu nobleţe.

- Iubirea mistică de aproapele e cea mai egoistă. Iubesc pentru mântuirea mea, nu a celuilalt.

- Omul sărac se ruşinează de rupturile blugilor şic, chiar dacă valorează mii de euro.

- Am fi mai buni dacă ne-ar măcina păcatele făcute, cum ne obsedează cele pe care le-am ratat.

- Cea mai bună memorie o au cei care se străduiesc să-şi uite trecutul

Niciun comentariu: