Fara maine

As fi curioasa daca viata lui Borges este chinuitoare asa cum el afirma in interviuri, caci nimeni nu poate contesta vitalitatea unui autor ca Jorge Luis Borges. Cate nume nu s-au perindat oare pe lista unui maine ? Unele au fost destinate ieri-ului, ramanand la un stadiu simplu, efervescent, de moment. Nimeni nu le contesta, totusi, autenticitatea, doar ca timpul nu le-a favorizat, probabil pentru ca nu aveau palarii de cowboy, plete de rockeri, aspiratii de „emo kids”.

Nu judec; fiece piatra trece printr-o dorinta extazica de a-si asocia atributele raului prin care trece, iar asta, cu siguranta ca nu e de judecat, ba din contra: e de admirat, caci cautand o modalitate de a-si parasi conditia, se alatura ei, in ciuda dezolarii exterioare.

Ideea era ca, nu stiu ce-ti doresti tu, dar fiinta mea adulmeca orice motiv, respectiv subiect de filozofie, ce m-ar putea perpetua si renaste. Cat de incert e viitorul! Cu cat il chemi mai tare, cu atat el e in tine mai adanc, urland pentru un strop de plan (nu de aer; viata viitorului depinde de planuri, indiferent de truda sau iluzia chinuitoare ca un ins drag tine locul viitorului).

Ce n-as da sa nu mor! Ce n-as da sa-mi intalnesc vorbele intr-o alta viata, ca ele uitate, sa-mi reaminteasca un suflet ce a invins idiotenia. Si sunt atat de egoista poate... de ce mai cer daca am ?! Altii si-au blestemat avutia, caci nu au mai putut salva evrei din mainile lui Hitler. Cum e ? Cum e fara diplomatie si seriozitate ? Cum e fara rau ? Cum e fara salive si injuraturi care aluneca pe corpul tau,doar pentru ca existi ? Cum ar fi oare fara un maine care ne-ar salva pe toti ?

Tu ce lasi in urma ? Un Chopin cantat in prag de razboi sau o lista ?



P.S: „The Pianist”
„Schindler`s list”