A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 3 ianuarie 2010

note de lectura

Vieţuirea în trup sau nefiinţa – opţiuni egale?

Prin romanul iniţiatic “Chipul omului”, în numele dreptului de a afla, Spiridon Rîmniceanu invită la desăvârşire pe urcuşul fără sfârşit al înţelepciunii pentru a putea contribui la “risipirea întunericului”. Acum, când Realul se umple cu “idioţi” fiindcă “acordă cea mai mare importanţă sexului” - (“fără obligaţiile erotice faţă de femei viaţa este, cu certitudine, mult mai simplă”)- şi alcătuim o lume de preagrăbiţi “prinşi în zbuciumul parşiv al vieţii” care “ne înfruntăm şi duşmănim” “învăţând, de cele mai multe ori, numai ceea ce este rău”. Pământul a devenit, astfel, ’’materia vâscoasă a promiscuităţii unde este imposibil să nu cedezi vulgului ori să ai ataşament pentru trăiri derizorii’’, un loc în care trebuie să uimeşti, dacă nu semenii, măcar persoana iubită, să devină extaziată de… “valoarea” ta!

“Fiţi ca mine” - sugerează personajul cărţii, cel cu “puţa mică” şi “iertat de muieri” -, “trăirea este doar un mijloc de a lustrui oglinda sufletului”, nu trebuie decât:

  1. să te fereşti de bogăţie

şi

  1. să ai puterea de a fi singur”.
  2. Numai că trebuie să fii… “CEL BUN”.
  3. De viitor nu trebuie să te îngrijorezi”. Evoluţia spirituală presupune multă-multă suferinţă; Dar Dumnezeu te va ajuta să zbori dacă suferinţa ta va fi pe nedrept provocată de om.
  4. Nimeni nu trebuie judecat. Răul a fost lăsat să-l poţi alege pentru a-l regreta cât mai curând. Atunci când cineva se căieşte pentru viaţa dusă înseamnă că şi-a dat singur pedeapsa.
  5. Se poate trăi eliberat de toate cele muritoare, poţi fi fericit dormind sub cerul liber sau pe lespezi neşlefuite. A modifica forma lucrurilor, a scăpa de teroarea hranei hrănindu-te cu lumină, a zbura fără aripi sau a te fragmenta pentru a apărea în alt spaţiu, tinde să devină rutină.
  6. Sufletele purificate de urâciuni şi luminate de razele darurilor spirituale – “prieteni văzuţi şi nevăzuţi” - au grijă ca “omul să umble pe drumul lui, să sară peste piedici şi, astfel, mai experimenat, să străbată Calea”.
  7. Incearcă, poţi şi tu! Doreşte-ţi imposibilul cu ardoare şi-l vei dobândi prin voinţa încrâncenată a gândului.
  8. Poţi înfrânge dorinţa de a avea trupul care mai mult încurcă iţele lumii.
  9. Devino prietenul celui care intră sub aşternutul nevestei tale - odată împreunaţi, trebuie să avem fiecare libertatea proprie, să ne lege doar respectul şi grija pentru copii şi cuib, nicidecum obligaţia fidelităţii.

Undeva, unde nu poţi ajunge nici cu mintea, se fac vieţile oamenilor şi se hotărăşte de ce ajung să fie în trupuri şi ce vor învăţa cu acest prilej.”

DAR…

CINE DINTRE MURITORI CUNOAŞTE ALCĂTUIRILE ŞI HOTĂRÂRILE CARE SE IAU ACOLO… SUS?”

Un aspect al trăirii este, totuşi, sigur: orice încercare ni se dă numai dacă o putem trece, iar dacă, prin liberul arbitru, alegem o alta ni se trimit semne să înţelegem că acţionăm în zadar.

“Chipul omului” re/aşează cu infinită iubire sfântul în icoană şi provoacă fiinţa umană la Iisus-ire.


Niciun comentariu: