luni, 4 ianuarie 2010

am citit: RADU OPREA

Neminţit în anotimp

Motto: Orizontul bolnav s-a cutremurat: adevărul este doar ceeace scapă, cu greu, minciunii dar este îndeajuns pentru a se face cunoscut. Adevărul acestui poem este cocoaşa.

Înghite anotimpul hulpav hălci de culori
Cu fiecare culoare înfulecată orizontul se împarte tot mai puţin, tot mai singur.
Ninge în anotimp iar ninsoarea abia mai acoperă marea fărădelege
Orice fărădelege se acoperă cu o fărădelege şi mai mare.
Este ştiut: locuirea în anotimp nu înseamnă anotimpul însuşi. De aceea spunerea adevărului este un fel de moarte asumată, o eutanasiere spusă împotriva LEGII
Oamenii marii cocoaşe au luat prizoniere toate culorile
Acoperită de zăpezi fapta nespusă uneşte, leagă neconştiinţele.
Biciul şi zăhărelul ş-au făcut datoria. Maestrul Măcelar de Conştiinţe primeşte onorul.

Conştiinţăăăăă drepţi! Conştiinţăăăă la stân-ga!

Amintiri neterminate dintr-un univers atrofiat gâlgâie repetitiv
Până la vomă s-au stratificat argumentele Marelui Neadevăr: Cocoaşa.
Orizonturi de cocoşaţi mărşăluiesc în imagini care mai de care mai neadevărate, care mai de care mai puternice şi mai intransigente. Orizontul cocoşaţilor este alfa şi omega este început şi sfârşit este totul. Ireală este doar întâmplarea: să poţi umbla neminţit în anotimpul măreţ şi cocoşat.

Niciun comentariu: