Blow-up
noaptea-naintează desculţă-n viscolul orizontului
poezia se mănâncă cu iarba fiarelor
ziua primarul din oraşul dement aduce deţinuţii
care mătură singurătatea celor o mie de ani fără tine
privesc aceeaşi fotografie-ntunecată alburie
ce–a–mplinit vârsta tuturor vârstelor
dezbrăcat de iluzii străinul
coboară pe scările rulante ale realului
cu muschete de frişcă la tâmplă
alt poet ţâşneşte din fantasma poeziei
ca-n noaptea sfântului bartolomeu
se răzvrătesc maimuţe albe şi pure
prin aerul bezmetic o herghelie
de cai albi mănâncă jăratic
eu am găsit iarba fiarelor
şi nu o împart cu nimeni
din urmă copitele cailor sângeră cicatricele stelelor
trăiesc o clipă mai intensă decât voluptatea de a muri
cu ameninţătoare săbii imperiul persan
este gata-gata să intre pe sub uşă
precum şoarecele filosofiei analitice
într-un real damnat făcut ţăndări
comandantul deţinuţilor cheamă
iarăşi singurătatea la apel
cine lipseşte azi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu