joi, 11 februarie 2010
teodor dume: ploaia ca un fel de reprimare
privesc cum plouă peste Criş
şi nu înţeleg mai nimic
la buletinul meteo
se anunţă ploi cod galben
dincolo dealul copiii joacă fotbal
privirea mă duce într-acolo
aud zgomote râsete şi
încă e soare
cei mai frumoşi ani sunt acolo
sub dealul deschis ca o umbrelă
irezistibil plouă
închid fereastra şi mă retrag
în întunericul dintre pereţi
şi poate mai înspre seară
o să cobor în mine
să mă privesc
ştiu oricât pare de nefiresc
imaginile rămân aceleaşi
şi nu înţeleg mai nimic
la buletinul meteo
se anunţă ploi cod galben
dincolo dealul copiii joacă fotbal
privirea mă duce într-acolo
aud zgomote râsete şi
încă e soare
cei mai frumoşi ani sunt acolo
sub dealul deschis ca o umbrelă
irezistibil plouă
închid fereastra şi mă retrag
în întunericul dintre pereţi
şi poate mai înspre seară
o să cobor în mine
să mă privesc
ştiu oricât pare de nefiresc
imaginile rămân aceleaşi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu