marți, 16 martie 2010
am citit: Anca Zubascu
mama arată ca un om trist
de mama îmi amintesc mereu
într-un fel ciudat
de parcă ar fi murit cândva
într-o zi ploioasă
în care nu s-a mai întâmplat nimic
mama arată ca un om trist
câteodată mai zâmbeşte din greşeală
şi atunci tuseşte grav
ca şi cum ar fi vinovată
mama arată ca un om singur
şi e mamă doar copilului ce-am fost
ea stă pe fotoliu şi tace
înşirand cu răbdare zile pe o salbă
de mama îmi amintesc mereu
într-un fel ciudat
de parcă ar fi murit cândva
într-o zi ploioasă
în care nu s-a mai întâmplat nimic
mama arată ca un om trist
câteodată mai zâmbeşte din greşeală
şi atunci tuseşte grav
ca şi cum ar fi vinovată
mama arată ca un om singur
şi e mamă doar copilului ce-am fost
ea stă pe fotoliu şi tace
înşirand cu răbdare zile pe o salbă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu