marți, 9 martie 2010
am citit: Dumitru Mălin
Ca apa trece totul umblă blând
să simţi ninsoarea din martie
ca pe-o singurătate lipită de streşina ochilor
să treci peste munţi precum strigătul păsărilor
des fâlfâind din aripi uzate
să-i spui copacului mut că-l dezmierzi
numai la ora când se prăbuşeşte
dar omului să-i spui
că nu-i bătrân
că n-a început să cânte la o harfă uscată
norii în noapte au insomnii
cu care tulbură odihna pământului
grea-i suferinţa simţită de râu
atunci când malul nu-l recunoaşte
pe tivul întunericului dacă înaintez
dacă îmi scot la plimbare tristeţea
doar obositul măceş în destrămare-l ating
cu inima mea de spin roşu
bucură-ţi ochii cu privelişti de rând
dimineaţa-i un ţipăt ţâşnit din ninsoare
ziua învinge lucidul senin
bătrână-i doar noaptea
bătrână şi rece-i doar apa şi noaptea
să simţi ninsoarea din martie
ca pe-o singurătate lipită de streşina ochilor
să treci peste munţi precum strigătul păsărilor
des fâlfâind din aripi uzate
să-i spui copacului mut că-l dezmierzi
numai la ora când se prăbuşeşte
dar omului să-i spui
că nu-i bătrân
că n-a început să cânte la o harfă uscată
norii în noapte au insomnii
cu care tulbură odihna pământului
grea-i suferinţa simţită de râu
atunci când malul nu-l recunoaşte
pe tivul întunericului dacă înaintez
dacă îmi scot la plimbare tristeţea
doar obositul măceş în destrămare-l ating
cu inima mea de spin roşu
bucură-ţi ochii cu privelişti de rând
dimineaţa-i un ţipăt ţâşnit din ninsoare
ziua învinge lucidul senin
bătrână-i doar noaptea
bătrână şi rece-i doar apa şi noaptea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu