marți, 9 martie 2010

am citit: Dumitru Mălin

Ca apa trece totul umblă blând

să simţi ninsoarea din martie
ca pe-o singurătate lipită de streşina ochilor
să treci peste munţi precum strigătul păsărilor
des fâlfâind din aripi uzate
să-i spui copacului mut că-l dezmierzi
numai la ora când se prăbuşeşte
dar omului să-i spui
că nu-i bătrân
că n-a început să cânte la o harfă uscată

norii în noapte au insomnii
cu care tulbură odihna pământului
grea-i suferinţa simţită de râu
atunci când malul nu-l recunoaşte
pe tivul întunericului dacă înaintez
dacă îmi scot la plimbare tristeţea
doar obositul măceş în destrămare-l ating
cu inima mea de spin roşu

bucură-ţi ochii cu privelişti de rând
dimineaţa-i un ţipăt ţâşnit din ninsoare
ziua învinge lucidul senin
bătrână-i doar noaptea
bătrână şi rece-i doar apa şi noaptea

Niciun comentariu: