A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 4 martie 2010

teodor dume: ultimul diagnostic. suspect de moarte


tocmai când vroiam să-mi proptesc pleoapa
de aerul intrat în cameră prin efracţie
mi-a săgetat ochii un şpan aruncat
de la marginea nopţii
înţepenit acolo
mă pişcă
nu tare dar suficient cât
să mă determine să înjur şi să
mă vaiet ca bunică-mea care
se răstea la Dumnezeu atunci când
se ardea siguranţa de la tabloul electric
ţintuit de peretele tapetat cu păianjeni

astăzi vreau să fiu calm
ceva mai calm ca în alte dăţi şi
să răspund cuviincios la salut
să nu creadă cineva că m-am îmbogăţit
peste noapte şi că nu vreau să conversez cu vecinii
deşi sunt trist
prea trist şi voi întârzia la serviciu
sau poate n-am să mai merg deloc...

nu n-am întârziat niciodată

îmi va fi dor de cafeaua neagră
băută la cinci dimineaţa
de înghesuiala de pe tramvaiul doi care
mă ducea până la capătul liniei
înafara oraşului
de salutul răguşit al maistrului cu burtă
pe care-şi aşeza pontajul şi
nu în ultimul rând de ticăitul ceasului de la poartă
care bătea de şase ori dimineaţa şi de două ori
la amiaza topită în halba cu bere de la cârciuma Bihoreana

nu ştiu
aş vrea să cred că azi viaţa îmi aparţine
deşi parcă e pentru prima dată când
mi-e dor de moarte...

am senzaţia că aştept pe cineva
şi că trebuie să mă gătesc frumos
să-mi pun cămaşa albă cea cu gulerul lat
costumul şi cravata gri
mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri
rămaşi de la nunta fiului meu

între mine şi distanţa de afară există multă ceaţă
mi-au amorţit braţele şi încheieturile
tremur nervos mi-e frică de o blocare
a privirii dincolo de lumină

mi s-au împăienjenit ochii
mă târăsc aproape inuman
vorbesc gângăvit de parcă
aş avea un opritor de cuvinte
mi s-a făcut frică o frică închisă
precum rana care refuză durerea
şi mi-e puţin frig simt că
mă afund deviant într-o lume în care
realitatea nu ţine cont de sentimente şi lucruri
nu văd nici oameni decât un spaţiu îngust
şi umed ca igrasia crescută dinăuntru

peste alte gesturi
plouă

încă mai plouă

oare ce poate să însemne...

Niciun comentariu: