luni, 19 aprilie 2010
am citit: Benedict Solomon
SAHARA
Să aprindem pădurile,
Să tăiem toţi copacii,
Răzbunare!
Şi vom avea un pustiu
Cu nisip auriu
Şi vom avea o ţară mare,
O Sahară,
În care vom locui, toţi, în pace
După ce am omorât toţi copacii
Şi ne-am omorât unii pe alţii.
Vom avea o ţară,
Cum am avut odată,
O Sahară,
Cu mult nisip,
Fără copaci,
Şi, poate, fără oameni:
Dar cu multe cimitire,
Cu cimitire
Pe care nu le va vizita nimeni
şi în care vor plânge
Doar vântul şi ploaia.
Să aprindem pădurile,
Să tăiem toţi copacii,
Răzbunare!
Şi vom avea un pustiu
Cu nisip auriu
Şi vom avea o ţară mare,
O Sahară,
În care vom locui, toţi, în pace
După ce am omorât toţi copacii
Şi ne-am omorât unii pe alţii.
Vom avea o ţară,
Cum am avut odată,
O Sahară,
Cu mult nisip,
Fără copaci,
Şi, poate, fără oameni:
Dar cu multe cimitire,
Cu cimitire
Pe care nu le va vizita nimeni
şi în care vor plânge
Doar vântul şi ploaia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu