duminică, 18 aprilie 2010

am citit: "Calamităţile indestructibile" ( George Asztalos)

există desigur nimicuri
total regretabile
un fel de flacără cenuşie
aşa şi aşa am rătăcit-o şi eu destul
dar mă trezesc siderant de întreg
copil diliu cum sunt fără nimic
rămas de pierdut
decît ochii din cap
ăştia pe care-i supra-
numesc şi Mîndrie

am început chiar să pierd intenţionat
pentru că lucrurile uitate
sunt mai gustoase la urmă
la regăsirea lor de copii zăpăciţi

în principiu nu caut nimic prea mult
ştiu că îl voi regăsi ca-n tot
de-a una
numai cînd mă aştept mai puţin

îţi spun eu că în realitate e vax
nu ne regretă nici uitarea
chiar şi pe aia trebuie să mergi
să o cîştigi
şi mai ales să o meriţi

îţi spun eu că doar ce e important
poate merita o uitare
iar restul nu merită nici amintit

e clar că găsim pierzanii
e şi normal de-
menţial
suntem nişte calamităţi
in-des-truc-tibile

Niciun comentariu: