duminică, 25 aprilie 2010

am citit: latunski criticul

Onagrul

Măgarul sălbatic (onagrul), care-şi îndoapă burta cu iarbă
a luat aminte la cuvintele tălmaciului bun,
a făcut sacrificii ca să potolească mînia zeului?

Furiosul leu care devorează carnea celui trecător,
a făcut sacrificii ca să potolească mînia zeului?

Bogătaşul în culmea splendorii,
cel care-şi sporeşte averea,
a jertfit pentru zeu din aurul cel mai de preţ?
.......................................................................

Iar eu mi-am curmat prinoasele, de ce oare?
Zeului închinatu-m-am, jetfe aducîndu-i
dar cuvîntul meu n-a fost auzit...

........................................................................

Merg pe calea cea bună cei ce nu-l caută pe zeu...(?)
ei şi-au pierdut credinţa şi nu i se închină
cu faţa la pămînt, în sclavie, ei au dreptatea
purtînd jugul triadei fără de sfîrşit,
în locul belşugului, zeul le-a dat sărăcia...

Nerodul este înaintea mea,
Cel Sfînt este mai presus de vreme şi
pungaşii stau înălţati,
- eu sînt înjosit!

-Fragment interpretat în mod liber din „Teodiceea babiloniană”.
Sursa: W. C. Lambwert – Babylonian Wisdom Literature.
Originalul - sec XI - înainte de cronologia actuală
.


comentarii:

"nicolae tudor
Problema filozofica (babiloniana) pusa in discutie este depasita. Mergerea inspre Dumnezeu o practica fiintele cu adevarat superioare. Binele si credinta este ceva interior, nu de fatada, pentru o recompensa din partea Marelui Creator. Mergi spre El fiindca vrei sa-L urmezi, vrei sa-I semeni. Si daca avem constiinta de grup, cand suntem revoltati ca ceilalti nu ne seamana, ar trebui nu sa-i certam/uram ca nu traiesc cum se cuvine, ci sa le aratam cu viata noastra, pe s-o facem transparenta ca o fereastra, ca fericire mai mare este sa daruiesti decat sa primesti si sa le vorbim despre fericirea suferintei."

Niciun comentariu: