Deciziile sunt cele mai adânci răni
Câteodată iei decizii parelele cu existenţa ta. Un fel de reluare a reluării. Viitorul nu se face singur, nu vine şi spune: tu trebuie să faci asta! Mintea omului este responsabilă de direcţia picioarele. Haitele ideilor aleargă în direcţii aleatorii în creierul fiecăruia. Şi alegi paşii greşiţi de foarte multe ori. Voinţa noastră e o bilă neagră ce se fereşte să nu intre în găuri greşite. Tot intră atunci când decide să aleagă masa şi nu scaunul sau credinţa şi nu voinţa. O loterie a minţii este carnea umană, un amestec amar al existenţei. Greul este un joc puzzle, o altă rută ocolitoare a oscilaţiilor interioare. Aşa cum vinzi serile pentru somn, tot aşa îşi cureţi şi mâinile de înţelepciune. În lumea austeră te cauţi şi te vezi în mii de persoane, dar parcă nu eşti tu. Minţile sunt mii de particule nisipoase şi greu de observat. Nu le poţi apuca, nu le poţi verifica, în amestecurile ideilor ca-ntr-o mare agitată. Şi doare în sângele sacru, palid şi mestecabil. Şi-ţi lungeşti sufletul să atingi supremaţia ierbii şi cântecul mesteacănilor. Un vis scufundat în cascade reci, molatice. Durerea nu e amăgire scurtă, ci un fier ruginit în piele. Un scrum al mâinilor în cupele minutelor. Dumnezeu nu ne salvează întotdeauna de noi. Duşmanii dintre oase ies de fiecare dată când lumea îşi aruncă colţii sub tălpi. În această lume, primejdia este un must prea dulce ca să fie gustat. Cel mai rău este să gândeşti că oamenii pot iubi. Ei mint fiecare zi că se vor schimba, de parcă timpul nu ar fii mai inteligent ca noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu