joi, 22 aprilie 2010

am citit: "O lumânare pe apă" (Adrian Diniş )

(fragmente)

la spovedit
mărturiseşti toate păcatele
şi nu e suficient să spui că ai făcut de toate

trebuie să dai detalii
ca de exemplu când m-am tăiat
la deget am gustat sângele
şi mi-a plăcut

m-a întrebat dacă
am făcut-o intenţionat nu ştiu
cât de mult contează
pentru că şi când uit nu o fac intenţionat

adică uiţi apa la baie
deschisă uiţi că trebuie să iubeşti la rândul tău
şi deodată cineva moare din cauză că uiţi
aragazul deschis

dragostea mea a uitat
venele deschise

dragostea mea mi-a croşetat din vene
un pulovăr de sânge
pe care-l port toată viaţa
pe dedesubt

pulovărul ei ţine de cald
şi de frig şi de carne

pulovărul ei de sânge
e atât de frumos încât nimeni
nu-şi dă seama că e un pulovăr de sânge

aşa că nimeni nu priveşte îngrozit spre mine

(…)
şi ce altceva? iarna asta
niciun colindător nu mi-a bătut la uşă
şi niciun fulg nu mi-a atins
geamul aburit

am vrut să ningă şi n-a nins
când a început a nins fără oprire
şi am vrut să se oprească
ninsoarea

am vrut să se oprească
sângerarea

am vrut să salvez cerul
în fiecare dimineaţă
avea gâtul tăiat

e vina mea că
nu m-a lătrat niciun câine
şi nu te gândeşti la mine

nici ura n-am meritat-o
atunci

şi în fiecare seară
trebuia să îmi câştig somnul
numărând seringi şi înţepături
pe piele ningea cu toată cocaina din lume
dar trebuia să îmi câştig somnul

şi dimineaţa soarele cu dinţi
îmi zâmbea cu dantura spartă

şi eu am întrebat că cine
i-a tăiat gâtul cerului
şi soarele mi-a spus că pot să-l torturez iar
toată ziua că eu i-am tăiat gâtul cerului
(…)

Niciun comentariu: