sâmbătă, 24 aprilie 2010

am citit: pheideas.blogspot.com

Despre iubire si dar ...

Nu cred in divinitate, insa cred in simbol si istorie. Mai cred ca, undeva, exista o putere imensa, capabila de fapte, uneori, neintelese. Unii o cauta in ceruri; foarte putini o cauta inlauntrul lor. Cred ca puterea vine din noi si se cheama iubire. Nu cea trupeasca, marunta, ci iubirea de semeni, de bine, de dar dezinteresat.

Darul trebuie sa fie cumpatat si bine ales, si daruit mai cu seama celor care nu cer, pentru ca de cele mai multe ori, nevoia si neputinta sunt mult mai profunde pentru a fi rostite cu usurinta.
Nu cred in darul nemasurat, pana la sacrificiu. Acesta poate fi foarte usor pus pe seama multumirii de sine. Cred ca darul ar trebui facut fara risipa si cu masura, asemeni picaturii de ulei care face sa miste rotile unui ceasornic vechi.

Traim vremuri interesante si schimbatoare. Unii dintre noi putem cadea usor in egoism si instinct. Pe altii nevoia si interesul imediat ii fac sa sterga nume ce le-au fost alaturi. Dar cei mai multi ajung sa confunde iubirea cu propria satisfactie, uitand ca iubirea insemna in primul rand bucuria celuilalt. Iubirea inseamna sa daruiesti, fara sa astepti in schimb ceva. Puterea de a darui iubire nu tine seama de vointa, ci de simtire. Absurd e sa compari iubirea cu o pereche de pantofi pe care ai dat o gramada ce bani, si dupa trei purtari s-au dezlipit.
Mi se pare ca vad in jur prea mult egoism, izvorat din nestiinta si ignoranta.

Se pare ca toate au rostul lor, si poate ca aceasta este voia istoriei, sa reinvatam lucruri uitate, sa ajungem jos, ca sa putem urca.

Si peste toate, sa invatam sa privim cu blandete chipuri nestiute si marunte, sa ignoram rautatea facuta din nestiinta si sa ne pese doar de fapte si vorbe cu adevarat importante, si care pot schimba randuieli.
Zambind vom reusi sa trecem peste rele sau bune si mai cu seama, vom reusi sa invatam ca toate-s trecatoare si ca timpul e putin.
Sa invatam sa iubim !

drepturile omului in romania

Aseara, un prieten mi-a povestit ce-a patit un amic comun. Imi zice ...
- Stii, ce-a patit X ? L-a dat in somaj !
- Cum asa, zic ?!
- Asta nu-i nimic, dar sa vezi pe urma ... s-a dus la Fortele de Munca, sa se se inscrie la somaj, sa-si faca dosar, si ce crezi ca i-au zis ?!
Sa aduca adeverinta de la Administratia Financiara, ca nu are datorii, adica si-a platit impozitele pe casa, masina, etc.
Am ramas cu gura cascata !
- Ce are somajul cu datoriile ? Daca nu are bani, e normal sa nu-si poata plati darile.
Si apoi, firma la care a lucrat a cotizat la ajutorul de somaj, ani de zile. Omul isi vrea banii inapoi, ca de-aia ii spune ajutor de somaj.
No comment !

A', mi-am adus aminte de o alta ...
Stiati ca nu-ti poti lua ajutor de somaj, daca firma la care ai lucrat nu si-a platit obligatiile catre stat ? Adica in conceptia statului, tu ca angajat, trebuia sa incalci obligatiile contractului de munca, sa te transformi in organ fiscal si sa urmaresti daca patronul si-a platit darile. :))
In ce tara traim !? Tara in care statul, cand trebuie sa ia, nu se da in laturi de la nimic. Iar cand trebuie sa dea, il doare in pix. Banii oricum nu se duc la amarati, ci la clientela politica.
Sa traim bine !
Iata moduri prin care dreptul la viata este incalcat oficial in Romania !

Niciun comentariu: