E analfabetă
ea creşte repede
asemeni unui mugure cu petale roşii înăuntru,
fiecare petală înseamnă o zi,
ea prima începe să bată
acolo, în partea stângă,
între mucozităţi,
între primele ţesuturi ale embrionului.
ea nu-şi aude propriile bubuituri,
nu-şi vede rădăcinile
care ajung până în tălpi
şi până deasupra urechilor,
nu poate număra nopţile
în care trupul doarme dus
iar ea stă de veghe
fără să simtă mirosul de sânge
fără să ştie că prin camerele sale întunecate
trece râul clocotitor,
râul purpuriu care udă
grădinile ascunse sub piele
făcându-le să înflorească
în buchete spumoase.
ea se strânge ca un ghemotoc
la atingerea palmei tale
de sânul rotund,
sau vrea să-mi sară din piept
când uşa se deschide.
ea ştie când se va opri
definitiv,
dar nu are gură să-mi vorbească,
inima mea tăcută
nu a învăţat literele,
e analfabetă
nu poate citi,
nu poate afla
ce scriu aici despre bubuiturile
din partea stângă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu