marți, 13 aprilie 2010

OM

Între a fi om şi a fi om de cultură prefer OMUL




Un schimb prostesc de replici cu un anonim m-a făcut să scriu acest titlu care nu ar avea nici o logică dacă, ideal vorbind, cultura, ştiinţa, talentul ne-ar asigura şi calitatea de om, dar nu se întâmplă chiar aşa. Altfel nu ar fi existat un Goebbels, Rosenberg, ideologul nazist, Mengele, Lenin ş.a. Nu am numit pe semidocţii Hitler, Stalin ş.a. Nici Wagner nu era chiar dăruit cu multă omenie, dacă s-a înverşunat să urască rasa semită. Eu nu ştiu ce-i în cer, dar avem loc, noi, pe pământ? Stropi de fiere şi de jale, răni cumplite ce se-ascund... Peste munţi de suferinţă şi oceane de nevoi, scria un poet puţin cunoscut, H.N. Bialik. Când soarele-n arbori se stinge treptat, veniţi s-o primim pe regina Şabat, priviţi-o cum, sfântă, coboară...O ramură căzută pe gard a adormit şi astfel dorm şi eu, fructul căzut, ce-mi pasă de trunchi? Traducerea aparţine lui Fundoianu. Fă-mi stâncă loc, spre ţărmul colţuros se-aruncă-n clocot negrul val spumos... El a intrat în grădina secretă a înţelepciunii, cu torţa ridicată... Iar ca să uit cu totul de bietul anonim cu veninul său, voi scrie ceva din sufletul meu – Ia-mi totul, anii, banii, duhul, ia-mi inima, prefă-mă-n animal, sunt otrăvit de soare ca şi stuful, iar soarele e trupul tău regal, nu sunt gelos, ba sunt, pot chiar ucide din dragoste, din ură, din coşmar, eu pot privi cum floarea se deschide, în timp ce tu treci albă, un gheţar. Un poem scris prin 2009, publicat într-o plachetă care a trecut ca o frunză, toamna, fiecare carte cu soarta ei, spuneau latinii, dar nu ştiau că fiecare carte este şi un om. Aici cultura se identifică, aşa sper, cu omul, în carte, iubiţi cititori, citioare, iubită Isadora, regina mea, dintotdeauna.
BORIS MARIAN MEHR



.

Niciun comentariu: