A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 10 aprilie 2010

teodor dume: locul din care nu fug niciodată, copilăria

(în amintirea părinţilor mei: ioan şi ana)

m-am născut în ziua în care
albul din cireşi plesnea de culoare

mama se pregătea să învelească sarmale
în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paşte)

câteva gânduri mocneau printre cuvinte

calul vecinului era dus la plug
înspre hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine să-l înhame la căruţă
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix
dimineaţa pe jos cinci kilometri
uita de mama şi de burta ei ţuguiată
ca o pâine scoasă din cuptorul
de după casă făcut de străbunicul
înainte de război

aşa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ştergar alb
din cânepa primită de la bunica
şi m-am simţit bine până
am rămas singur
mama s-a dus
să adune câteva ierburi
să le aşeze în mănunchi
sub grindă să poarte de
belşug şi de noroc
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu cu puţin întuneric
îmi va pune mâna în poală
şi-mi va îngriji somnul
până dimineaţă când liniştea
spartă
de întâiul cântat al cocoşului
îi va reconstitui chipul
o lumină va ţâşni
din răsăritul târziu
separându-i trupul
de umbră

şi va pleca cu Dumnezeu

tata s-a dus şi el
într-o dimineaţă pe la patru
cu merindea sub braţ
şi o fotografie
învelită într-un ziar
şi nu s-a mai întors

o fi vrând
să se întâlnească cu mama

aş fi vrut să-i spun că am mai crescut
şi că-i seamăn mult că o duc bine şi că
o aştept seara la capătul uliţei
şi privesc spre sat până când
văd cerul aplecându-se
să sărute pământul
de noapte bună...

sunt singur

ştergarul alb
în care mi-am uitat copilăria
(singurul suvenir de la mama)
îl port la piept
uneori mă prefac
că o văd
ţinându-mi capul pe genunchi

cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig

ca un fluture agăţat de noapte
o să colorez cu privirea cele
două imagini între care mă caut...

Niciun comentariu: