A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 16 mai 2010

am citit: doru dorian david * peisaj bacovian*


poezie






ţipătul stăncuţelor clorează burgul desenat printre castanii tăcuţi
noaptea şi ploaia se dezbracă firesc sub lampadare ca un trecut


în vitrinele galbene pâlpâie chipul meu alungit întind mâna încerc să trec dincolo
ca prin mama ce m-a făcut


acum sincer


mă inundă singurătatea cum aeru' lipicios dintr-un stup
(mă simt un peşte în cleştii crabilor forfecat sfâşiat decojit)


la câţiva paşi primăvara se stinge


atâtea plecări atâtea plecări printr-un singur trup


mă întorc în mine hotărât frigul îmi coboară-n picioare
nisipul de sub tălpi mă cuprinde şi nu pot nu pot să-njur


mă clatin
cu o scoică neagră beau viaţa caut cu unghiile pe dinlăuntru vechea rostire
clipa de cumpănă linia trasă sub fericire când mă sfârşesc


nu nu mă lăsa e prea dureros


vezi cârtiţa întinerind neliniştile pământului nu mai avem timp
să coborâm printre dansatoare
nesătui să privim cerul nesătui să bem
umbrele lor plutitoare rătăcind printre stânci


vezi plouă cu îngeri pe o icoană şi-n ochii ei blânzi
îngenunchez

Niciun comentariu: