duminică, 16 mai 2010

am citit: radu ianu

Direcţii de fericire


Neliniştea despre care-ţi vorbeam şi sentimentul că în cele din urmă lucrurile pot fi înţelese s-au suprapus şi până acum n-am primit nici un semn – sunt unii care au săpat un şanţ foarte fin între noi – ies din casă şi acelaşi semnal se întrerupe. Din când în când începe să plouă şi sunt acel om pe care-l vezi că aşteaptă în faţa teatrului, ud leoarcă, zâmbind – aşa ar trebui să arate cea mai frumoasă zi din viaţa mea.

După ce am dobândit libertatea de a înţelege, greaţa şi elementul surpriză au apărut cu uşurinţă pe cortex – legătura dintre input şi output, simt şi pe urmă dau mai departe, primesc şi ofer înapoi – suntem prea mulţi în oraşul acesta. Se construiesc poduri şi se montează toalete publice şi peste toate – o cruce imensă din cabluri electrice. Mă vezi, nu stau degeaba, lucrez din mers la setul meu de amintiri şi ăsta de fapt e un alt mod de a spune că încă trăiesc

Niciun comentariu: