A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 13 iunie 2010

am citit:"FOAMEA DE LIBERTATE SI LIBERTATEA DE A TRAI FLAMÎND (Liviu S. Bordas)

Detest sa ma lansez în teme politice. Detest politica pe acest site. De fapt, detest politica oriunde s-ar exprima ea. De ce o detest ar fi o întrebare fireasca. Poate pentru ca e facuta de politicieni. Iar daca despre politica nu vreau sa vorbesc, despre politicieni mi-e sila sa o fac. Meritul le apartine în totalitate.

Nu as fi deschis acest topic daca nu mi-ar reveni în minte, obsesiv, cîteva comentarii expuse lecturii noastre si, prin urmare, supuse atentiei noastre, aici, în acest spatiu virtual.

Primul:

În final, ceea ce e mai dureros e ca în asemenea momente ies la suprafata tarele noastre: pensionari care au alergat toata viata dupa capatuiala se vad acum la mâna unui stat în disolutie. Ei, care ar fi trebuit sa înteleaga ceva din viata, si, poate cel mai important, tocmai demnitatea, nu-si pot stapâni umorile, si asta ca rod al unei mentalitati materialiste ce visa tihna îmbelsugata si prosperitatea omului multumit de sine. Nepricepând ce se întâmpla încep sa caute vinovatii, naluci tâsnite din vechi resentimente le dau târcoale de peste tot, si atunci toti din jur sunt niste netrebnici care nu sunt în stare sa se revolte împotriva hotilor de sus din cauza ca ar avea „mentalitati de turma supusa”. Bietii de ei nu înteleg ca cine face parte din turma „paste iarba grasa” si priveste spre cer, nu iese în strada. Se spune ca este de nepretuit primul zâmbet al unul copil, dar a ajuns sa-mi fie dor de zâmbetul cald al unui batrân care sa fi depasit instinctele primare ale îndestularii trupului.

Sa spun ca citatul m-a uluit prin cinismul lui? Asa l-am si catalogat atunci cînd a fost postat, stapînit totusi de gîndul ca, cine stie, poate ma însel eu.

Nu ma înselasem, si o constat cu regret. Nu a trecut mult timp pîna la postarea unui alt comentariu, poate nu atît de explicit, dar la fel de cinic:

Si, pe urma, te mai înseli cu ceva: nu tu erai pedeleul al doilea, cine naiba nu te stie ca tu esti milos cu pensionarii si ceri, pentru ei, carnita?

Iar apoi:

uite de ce nu putem plânge dupa pâine, nu putem sa fim rosii, si nici nu facem apologia materialismului dialectic al burtii

Exemplificat cu Golanul post mortem al lui Cristi Paturca. Urmat de un alt exemplu, tot muzical, din repertoriul genialului Tudor Gheorghe. Ridica-te, Gheorghe, ridica-ze, Ioane. Si comentariul aferent:

E o contradictie imensa în cele scrâsnite de tine, asa cum ne-ai obisnuit pe toti. Cocotat pe stâlp, îi acuzi pe copaceii ceausisti ca-s stersi la fund de Base, iar, pe de alta parte te milogesti pentru asistenta din partea aceluiasi stat nevrednic. În orice caz, mâine sau peste treizeci de ani, ma pot scoate în strada "n" motive, dar niciodata foamea. De la Arhanghel (nu Tatuc cum transcrii în limbajul epocii materialiste pe care-o adori în secret) am învatat sa fiu demna si sa-mi iubesc libertatea


Nu vreau sa comentez citatele. Nici modul în care întelege autoarea lor sa mistifice realitatea. Nici pe acela al încercarii de manipulare prin atasarea la comentarii a unor cîntece. Ma rezum la a le sublinia existenta. Si la a ma întreba daca pensionarii de astazi au sau nu dreptul la acea lopata de rumena pîine cu care începe cîntecul lui Tudor Gheorghe pe textul lui Radu Gyr. Pentru ca ei oricum nu mai pot visa la vazduhul liber de mîine. Nu mai pot visa sa bea libertatea din ciuturi. Pentru ei, zarzarii s-au scuturat demult.


Nedumerit, cu un gust amar, ma întreb daca mai gîndesc si altii ca autoarea comentariilor citate. Ma întreb daca atitudinea mea fata de problemele, reale, zic eu, reale si dureroase, ale batrînilor acestei natii, este una singulara. Ma întreb, în final, ce ruptura s-a produs, ce falie adînca s-a cascat între generatii. Si cît este de firesc sa fie asa.


Textul de fata nu se vrea altceva decît este. O invitatie la opinii. O invitatie la dialog.


COMENTARII:

Ioan Jorz:
"Altminteri, ai un punct de vedere curajos, si just! Cui serveste aceasta învrajbire, a celorlalti, si multi, împotriva pensionarilor? Credeam ca este clar principiul „împrumutului între generatii”! Parca asa se defineste pensia! Nu vreau sa cred, mi-e peste poate, ca sunt unii care gândesc altfel! Sa fie nevoie de o noua revolutie? Si nu la lovitura de stat, din Decembrie, 1989, ma refer aici. Sincer, ma gândesc la Che Guevara!

solitaire:
Da, e surprinzator cum o criza, o stare acuta, ne aduce brusc in/la lumina aspecte ale sufletului si constiintei pe care nici nu le banuiam ca ar fi in noi si tot asa de brusc sa ne transforme in cu totul alti oameni. Nu comentez pozitia Amaliei, vorba ta, are dreptul la opinie.
Zi de zi, ne dam plini de compasiune, si dintr-o data, pe fondul crizei ne trezim ca facem acuzatii si aratam cu degetul.
Nu ma mai mir de nimic Liviu, asta denota cat de firavi suntem prin aceste schimbari de conjuctura daca nu suntem legati de ceva mult mai sus decat noi ci doar de acea bucata de paine. Nu, pensionarii nu sunt vinovati ca au aceasta mentalitate de a fi legati de acea paine, idealul comunist, de care au fost pusi mai mult sau mai putin sa se ataseze, s-a dus ca un abur.
Si nu stiu daca e o ruptura intre generatii, pentru ca nici cei tineri nu isi mai gasesc idealul pentru ce sa rabzi si sa induri, cred ca mai repede ne inghesuim unii in altii, pentru ca, de data asta, nici macar acea cartela nu mai exista, aveai atunci siguranta unei felii de paine, azi... nu mai e nimic sigur.
Si da, vad comentariul lui Ioan si pot spune ca si eu am un sentiment sumbru privind ziua de maine. A fost deschisa cutia, nu a pandorei, ci a tuturor sentimentelor conflictuale si dusmanoase. In conditiile astea nu se mai poate gandi rational. De asta nici nu se poate prevedea ce va fi maine. Vad la tv cum se tot numara voturile pentru si contra motiunii de cenzura, la rece, insa tara fierbe.

Ioan Jorz:
"Cineva, nu-i dau numele, spunea ca ne îndreptam spre o noua dictatura. Gresit! Suntem într-o noua dictatura! Dictatura semi-analfabetilor!"

Andrei Florian:
"Vreau sa stiu si eu despre ce falie vorbesti ca s-a cascat intre generatii. Despre ce conflict social vorbesti?
Faptul ca faci o confuzie si incurci planul social cu cel politic, nu ma mira deloc. Esti intr-o eroare totala.
Romanii sunt ca intr-o familie care trebuie sa traverseze o criza economica. Ia hai sa facem o paralela si sa presupunem ca avem o familie formata dintr-un barbat activ, acesta fiind sectorul privat, o femeie casnica, mama a trei copii, aceastia intrupand sectorul bugetar, si doi bunici, pensionarii. Tatal, din cauza crizei incepe sa aduca din ce in ce mai putini bani acasa iar portiile devin din ce in ce mai mici, tuturor. La un moment dat, bunicul, unul mai senil de felul lui, uitand ce vremuri am fost siliti sa traim sub regimul pe care ni l-a lasat mostenire, se trezeste si spune: NU, eu vreau sa manac tot la fel de mult ca pe vremea comunistilor.
Bine, spune barbatul casei, dar nu mai suntem pe vremea comunistilor, slava Domnului, iar eu am redus ratia de mancare mai mult copiilor decat dumneavoastra.
Nu ma intereseaza, se infurie bunicul comunist, nu ma intereseaza si nici nu vreau sa aud. Eu maine mor si vreau sa mor satul. Nu ma intereseaza ca este criza.

Nimeni nu are nimic cu pensionarii. Toti avem cate unul sau mai multi in grija. Toti avem parinti. E o idiotenie sa consideri ca pensionarii sunt rupti de familiile lor, dar nici nu le poti satisface mofturile de mici monstri comunisti. Altfel, si la noi ca peste tot in lumea crestina, femeile, batranii si copiii sunt salvati inaintea barbatilor capabili sa lupte cu greutatile sau cu efectele unor catastrofe. Intotdeauna a fost asa.
Imi iubesc mama, pensionara si ea, singurul parinte ramas in viata si o ajutam toti copiii, fiecare dupa puteri. De altfel, mai in gluma, mai in serios, mama mea ne spune cu fiecare ocazie care i se iveste ca singurul lucru bun pe care l-au facut comunistii a fost ca le-au fortat "mana" sa faca copii.

Gheorghe Oncioiu:

"Vai! Ce ratiune înaltatoare mi-a fost dat sa aud:

"E o idiotenie sa consideri ca pensionarii sunt rupti de familiile lor, dar nici nu le poti satisface mofturile de mici monstri comunisti."

Într-adevar, cu cât cinism, pensionarii, ajunsi vampiri, prin niste manevre oculte, sug sângele poporului. Si, pe zi ce trece, vor tot mai mult. Halal!

P.S. "Imi iubesc mama, ………… si o ajutam toti copiii, fiecare dupa puteri."

Cred ca aici s-a comis o omisiune, fraza trebuind continuata cu: «fiecareia dupa nevoi».
Si nevoia, musai, sa fie cântarita.

Andrei Florian:
"Domnule Bordas, e inutil sa ocolim termenii. Comunistii au fost niste monstri, iar termenul il stiu inca de pe cand eram foarte mic. Bunicul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, ceferist de profesie, obisnuia sa imi spuna, cand venea vorba despre ce vreau eu sa ma fac cand voi fi mare :" Ma, poti sa te faci ce vrei tu, pentru ca te vad istet, dar daca te vei face comunist, vreun monstru de activist, vin dupa tine cu locomotiva si te calc"
Mai in gluma, mai in serios, mama il certa pe bunicul pentru ca ma indoctrina de mic dar am avut ocazia sa-i cunosc si eu pe acesti monstri cand am fost suficient de mare.
Da, comunistii au fost cei care au ucis tinerii iesiti in strada in 89, comunistii si-au ucis intelectualii, preotii, taranii care nu se lasau colectivizati, comunistii si-au ucis liderii, familia odiosilor Ceausescu. Iar acum, la senectute, cand tara le cere sa fie solidari cu noi, copiii lor, tot comunistii sunt cei care refuza.
Fostii comunisti din generatia parintilor nostri nu vor intelege niciodata, nimic. Comunistii au fost o adunatura e indivizi selectionati dupa gradul de violenta cu care obisnuiesc sa relationeze cu ceilalti, precum si dupa procentul de populism si demagogie din discurs. Din fericire pentru Romania, aceasta generatie este in curs de disparitie. Se stinge natural in sanul societatii care i-a produs. Noi, urmasii lor, i-am iertat, pentru ca iertarea este crestineasca, dar avem datoria sa le povestim copiilor nostri despre ororile comunistilor si sa-i amenintam, la randul nostru, cu locomotiva :)

Kosta Vianu:

"Punerea semnului "egal" intre pensionari si comunisti indica precaritatea gandirii acestei gornitze de partid cu creier exact cat ii trebuie ca sa poata debita asemenea insanitati. Vedea-l-as pensionar si ii mai doresc sa traiasca el si idolii lui pana cand va ajunge el la varsta senectutii. Daca pensionar = comunst atunci cine dracu putea ajunge reprezentant al Romaniei in strainatate pe vremea mult-prea-tarziu-impuscatului daca nu unul cu ochi albastri? E drept, cu unul mai inchis si celalalt si mai inchis, da nu conteaza. Vedea-v-as pensionari, arhanghelilor, in guvernare pedelista. Destula pedeapsa.

Amelia Cojocaru :


"Nu am niciun respect pentru un om pe care nu-l misca decât lipsa pâinii. Presupune mentalitate de sclav. Datorita mentalitatii de sclavi am ajuns în halul în care suntem. Toti se raporteaza doar la bunastare. Parinti care îsi cresc copiii cu îndemnul „învata carte ca sa câstigi bine”, „nu intra la Liceul Tonitza ci la Liceul de Informatica, sa nu mori de foame”, „nu face litere ci ASE-ul, sa devii contabil”. Mi-e scârba pur si simplu. Câta vreme iti cedezi libertatea, sau pe a copilului tau, la modul cel mai josnic, pentru bani, sa nu te miri ca nu vei obtine niciodata nici bani, nici respect. Pleaca precum hoardele goniti de foame sa devina capsunari în Spania, în timp ce copiii lor se sinucid în tara de dor. Am elevi care gem de durere, care se uita habauci pe geam, absenti, distrusi, crescuti de matusi, care primesc pentru asta suma în euro lunar. Si copiii primesc: pantofi sport si geci occidentale.
Vorbesc cu mame din Italia, din Spania. Îmi justifica: Ce sa facem, nu aveam ce mânca. Da, acum au ce mânca. Cu ce pret?
Pâna nu întelege fiecare ca nu câstigul banilor e esentialul în viata, nu cum te hranesti, ci cum traiesti, cât de liber si demn esti, totul e de pomana. Nu am vazut copii cu parinti care-i iubesc si care sa le fie alaturi si care sa moara de foame. Am vazut în schimb zeci de copii fara parinti, distrusi sufleteste.
Nu vreau sa fac o apologie sentimentala. Stiu ca oricine analizeaza la rece îmi va da dreptate. Nici nu e vorba de pensionari. În fapt, ei erau pretextul. Nu ma intereseaza ca un om are 80 de ani sau 20 de ani. Ma intereseaza coloana vertebrala a acestuia. Este inadmisibil ca oameni batrâni sa iasa în strada doar pentru mâncare. Nu au iesit în strada în 2003, când tara asta si-a pierdut independenta, ca „poate o ducem mai bine în UE”. Nu au iesit în strada când patrimoniul statului român (care le apartinea si lor) a fost înstrainat, taiat la fiare vechi, dezmembrat, subevaluat. Nu, pe ei îi interesau pensiile. Daca mâine se va spune ca, în scopul unei mai bune organizari a societatii, li se vor restrânge drepturile civile, ca nu vor mai putea circula decât în anumite perimetre, ca vor trebui sa iasa în fiecare seara în piata publica si sa îi cânte ode lui Basescu, sa îsi scoata icoanele din case si sa renunte la mormintele parintilor în scopul câstigarii unor terenuri pentru agricultura (cei de la Rosia Montana au facut-o deja, pentru bani), credeti ca vor iesi în strada? Câta vreme le va veni pensia, vor bârfi pe la colturi, dar vor sta cuminti.
La fiecare alegeri se da mita electorala: studentilor, pensionarilor, taranilor. Pentru un câstig mizer voteaza orice. Care naiba razboi între generatii? Între batrânii politicieni sastisiti si lupii tineri, mai cinici si versati chiar decât cei batrâni? Ati vazut atmosfera de plictisit din universitati? Ce mai stiti de celebra studentime idealista, cosmarul oricarei clase politice altadata?
Nu are rost sa continui rechizitoriul, oricine stie starea de lucruri, se vede cu ochiul liber. Dar nimeni nu discuta cauzele, cu exceptia aratarii cu degetul la clasa politica si la „mentalitatile învechite ale românilor” . Complet fals. Clasa politica e produsul sistemului politic (nu am niciun fel de simpatii politice, eventual pot acorda încredere unor oameni politici), clasa oamenilor de afaceri e produsul sistemului economic, mentalitatile nu sunt vechi, ci noi, produsul lipsei de valori si a goanei orbesti dupa câstig facil si adoptarea modului de viata occidental.
Nu printr-un îngust interes materialist se va schimba tara asta. Ci prin demnitatea omului. Daca taranii care au plecat masiv peste hotare ar fi ramas în satele românesti, ar fi gândit ca niste oameni liberi (iar datoria elitei românesti asta era, sa-i faca liberi!!!), ar fi trecut la forme de cooperare, ar fi utilizat putinul pamânt (unii au destul) inteligent, s-ar fi schimbat fata satelor românesti. Nu mai erau azi în grija statului. Dar pentru asta era nevoie de munca fara garantia unor câstiguri rapide, era nevoie de sentimentul solidaritatii în comunitate, era nevoie de implicarea tinerilor, care sa-si faca un mod de viata din valorile tari (modestia, rabdarea, iubirea de aproapele, familia, iubirea de pamânt). Azi, tinerii sunt ca si pensionarii: vor distractie si mâncare buna. Tinerii sunt slugile Europei, iar batrânii ai televizorului.

Da, unica noastra sansa este crestinismul, trait, cu reverberatii în tot comportamentul individual si social. Dar nu tot felul de surogate de crestinism, precum „crestineste înseamna sa împarti cu cel de lânga tine în mod egal, Biserica e institutie filantropica, decât sa construiasca biserici, popii mai bine ar construi cantine etc.”. Nu prin cantine vor fi oamenii mai buni, ca scris este: „omul nu traieste doar cu pâine, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu”. Nu intentionez sa tin o predica, nu sunt eu îndrituita, dar este evident ca mila crestina îsi are izvorul în credinta, iar grija de aproapele nu se limiteaza a-i îndestula burta, ci a-l ajuta sa stea pe picioarele sale, pentru ca apoi sa se îngrijeasca de toate cele. Iar a sta pe picioarele sale nu înseamna sa aiba bunuri materiale, ar fi picioare de lut, înseamna a fi om liber.
Nu, scopul este schimbarea interioara a omului, celelalte vor veni de la sine. Nu va fi, poate, o societate a succesului, dar în mod sigur va fi una solida, bazata pe respectul fata de valoare, fata de munca.

Pt. Liviu Bordas: Când scria Radu Gyr „Ridica-te...” taranii trecusera prin foametea din 1946-1947, asa încât postarea si-a avut rolul ei, nu am manipulat nimic. Si atunci, Gyr le cerea acelasi lucru: lasati lopata rumena de pâine cu care va îmbie comunistii, nu rascoala sclavilor este solutia, ci trairea demna pentru libertate. Atunci nimeni nu va va putea subjuga constiintele.
Daca un pensionar mai poate visa la „orizontul liber de mâine”? Fiecare dintre noi suntem pensionari, Liviu, în fapt, pentru toti orizontul este limitat, iar mâine poate fi azi sau poimâine, nu durata are importanta, ci clipa unica a libertatii, care poate dura si doar o secunda si îti ajunge viata toata, fiindca e prefigurarea a ceea ce depaseste temporalul. Traind pentru libertate, cum te pot atinge pedeleii, pesedeii, peneleii, cum poti ridica ode si te închina omului, când ai respirat Absolutul?

LIVIU BORDAS:

"Nu am vazut copii cu parinti care-i iubesc si care sa le fie alaturi si care sa moara de foame.

Serios? Dar copii care îsi schimba între ei încaltarile pentru a iesi din casa? Dar batrîni care penduleazî între nevoia de medicamente si nevoia de hrana?

Pentru ce sa iasa batrînii în strada? Pentru libertatea de expresie? O au. Pentru libertatea de exprimare? O au. Ceea ce li se rapeste prin recentele masuri este libertatea de a trai. Pentru ca un om nu se hraneste doar sufleteste. Si nu îsi vindeca bolile visînd la demnitate. Care demnitate, în conditiile date? Aceea de a închide ochii. Aceea de a-si lua zilele. De a alege unica, pentru el, clipa a libertatii. A libertatii supreme.

Despre asta vorbeam. Nu despre altceva. Nu cred însa ca esti dispusa sa întelegi.

Andrei Florian,
Comunistii au fost o adunatura e indivizi selectionati dupa gradul de violenta cu care obisnuiesc sa relationeze cu ceilalti, precum si dupa procentul de populism si demagogie din discurs.
Sa-ti dau niste nume din actualitate? De la putere, bineînteles. Oameni tineri, pe baricadele din 89 erau niste pustani.

Cei aflati în pragul senectutii nu pot fi solidari pentru simplul motiv ca nu pot fi solidari cu ghiftuitii zilei. Sau, mai bine zis, ghiftuitii zilei nu doresc sa fie solidari cu saracimea. Ei vor egalitate, dar nu pentru catei. Asa ca îsi plimba dosurile de pe fotoliul ministerial (din piele, cum altfel) în scaunul limuzinei ministeriale (tot piele, ca altfel fac alergie) si fac training (asa se zice?) în hoteluri de la munte. În timp ce montrii astia de pensionari îndraznesc sa cîrteasca atunci cînd guvernul, în numele solidaritatii sociale, le taie colesterolul cu cea mai parinteasca si crestineasca grija.

Ioan Jorz, solitaire, latunschi, Mihai Robea, Gheorghe Oncioiu, Kosta, îmi pare rau ca nu pot polemiza cu voi. Asa, ca de la comunist la comunist. Nu sunt eu de vina ca nu ma combateti :)

Amelia Cojocaru:
"Te las sa ai ultimul cuvânt, Liviu Bordas! Nu am crezut pâna-n ultimul moment, acesta, ca esti atâta de limitat: intelectual, moral, sufleteste, ca setea ta revansarda fata de mine în numele unei fâte mediocre si materialiste va strânge atâta ura. Nu poti depasi materialismul, niciun ateu nu poate asta, si când se apropie clipa, sunteti ca dulaii carora li se strânge funia de par. Pe voi nu va asteapta nimic dincolo, si de-aia sunteti atâta de goi si încrâncenati dupa carnita!
Amarâtii de pensionari nu sunt animale, Liviu Bordas, sunt oameni, si îi umilesti în fiecare post si nu ti-e macar rusine pentru asta. Copiii care-si schimba încaltarile? Stiu, ma duc de cinci ani de zile în fiecare sâmbata si fac meditatii cu ei la scoala pierzând pe drum ore întregi, iar acolo s-au adunat mii de ore de meditatii neplatite la româna, matematica, geografie sau biologie, atât cât m-am priceput si eu. Mi-au intrat copii la facultati umaniste, de drept, filosofie sau istorie ani în sir fara sa-mi plateasca 3 parale jumatate, era inadmisibil sa le pretind ceva, am trait odata cu fiecare din ei (si au fost zeci, poate chiar sute) bucuria. Pâna anul asta, salariul meu era de 9 milioane de lei, iar acum, cu doctoratul, ating 11 si doua sute înainte de reduceri. Fac si eu ce pot, iar iubirea lor ma hraneste cu-adevarat. În plus excursii la munte, la mare (multi nu vazusera muntele sau marea niciodata), le-am cumparat mâncare, le-am platit, acolo, biletele la jocurile de tot felul. Pâna acum nu mi-a fost niciodata sila, dar vazând mizilicurile pe care le asterni fara ca nimeni sa te traga de mâneca, îmi cer scuze ca vreodata am putut sa-ti dau o bruma de credit. Pacat.

ioan peia:

"Se pare ca, între timp, am aflat!
Deci, concluzia ar fi ca doamna Amelia este un geniu financiar: ea a reusit sa mediteze elevi pe gratis, ba, mai mult, din banisorii ei de leafa, adeca numa vreo 9 milioane, sa le si ia bomboane, salamele si pîinici, pentru ca ea - fiinta diafana si imponderabila fiind - se hraneste cu iubire!!
Spune doamna doftor, cazînd în mod flagrant într-o groapa logica:

“În plus excursii la munte, la mare (multi nu vazusera muntele sau marea niciodata), le-am cumparat mâncare, le-am platit, acolo, biletele la jocurile de tot felul.”

Da’ de ce doamna, îi hraneati pe bietii copii? Pai nu va dati seama ca, astfel, îi educati în religia atît de hulitei burti, în loc sa se întretina cu mana cerasca, asa, precum dumnetale? Uite cum le perverteati demnitatea cu chiar mînuta voastra pedagogica!
Pai una predicati si alta faptuiti?!!!
Vreti sa ajunga si ei la aceeasi scîrboasa concluzie materialista la care au ajuns, din nefericire, amarîtii aia de pensionari care, în loc sa posteasca, fac greva burtii?
Mi-aduc aminte ca Stalin, suparat pe mujicii rusi – pare-mi-se, ucrainieni – pentru ca refuzau pactul cu colhozurile, a instituit o blocada alimentara si i-a executat prin înfometare. Iar nesimtitii de mujici, crestini pîrîti! în loc sa cada în rugaciuni mîntuitoare catre Domnu’ si sa-si pastreze demnitatea credintei neatinsa, ei bine, ei - blasfemie! - au devenitara canibali!!!
Ce sa-i faci Amalia, vita asta pîrlita uita sa ne spuna ca oamenii pot trai cu simtul demnitatii prins la bracinar, pe care îl pot folosi asa, precum cosorul lui Moceanu, la curatat buruienile materialiste ce devenim, în momente de ultimatum fiziologic.
Of, of, dar va veni doamna doftor în stiinte ezoterice si ne va explica modalitatea în care vom muri cu demnitatea imaculata, într-o societate a beatnicilor lucizi, iar nu a stîlpnicilor hamesiti!!

Ioan Jorz:
„Biserica a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualitatii, a mândriei, a setei de putere, setei de câstig, setei de razbunare), dar a ataca pasiunile la radacina înseamna a ataca viata la radacina: practica bisericii e ostila vietii. Acelasi mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o pofta de catre cei prea lipsiti de vointa, prea degenerati pentru a-si putea impune o masura în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind (si nemetaforic), de o irevocabila declaratie oarecare de dusmanie, de o prapastie între ei si pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneratilor; slabiciunea vointei, mai precis incapacitatea de a nu reactiona la un stimul, nu e ea însasi decât o alta forma de degenerare.”
Friedrich Nietzsche - Amurgul idolilor

ioan peia:
"Nenumaratele gesturi de nepasare, de adaptare comoda, de justificare facila a nedreptatii sau de tacita promovare a ei, de participare la crearea unei opinii publice confuze care face posibil raul, toate acestea favorizeaza culpa politica pentru anumite situatii si evenimente." (Karl Jaspers - Exigenta neconditionata)

2 comentarii:

hoinarnet spunea...

Daca vreti sa intelegeti realitatea in care traiti
http://brasovean2008.blogspot.com/2010/06/executia-sotilor-ceausescu-vazuta-dupa.html

Ada spunea...

offtopic

Nicolae, cand ai timp, treci pe la mine sa citesti un text care cred ca ti-ar placea. "Beauty Salon" se intituleaza.