Ciuma
Într-o sfântă Duminică, în timpul slujbei celei mari în biserica de-i zice Caimata, intră un fel de cerşitor, înalt, lat, dugos, numai zdrenţe, strigând, „Scăpaţi-mă, oameni buni!”. Necunoscutul se prăbuşi în faţa porţilor împărăteşti şi îşi arătă sbsiorile. O fântână purulentă lăsa să curgă de-a lungul braţelor o scursură albicioasă... Vârcolacii piericeră, lumina rea a lunii pieride, acum totul scânteia ca fundul unui lac.
Am citat cu plăcere din „Principele” lui Eugen Barbu, unul din marii scriitori români, în ciuda impardonabilelor sale scăderi ca om şi a campaniilor sale mizerabile , de presă.
Cuvintele sunt numai cheile, dar unde sunt lacătele?
Adevărul este de gen masculin .
Să fii sceptic, dar cu măsură.
De multe ori laşitatea este confundată cu inteligenţa.
Dacă ne-am spune adevărul în faţă, ne-am ucide între noi.
Există şi libertatea de a tăcea.
Cineva poate deveni antipatic prin prietenii săi.
Suferinţa este o ştiinţă.
Uneori democraţia este calea cea mai comodă de a face şi cele mai mari porcării.
Dacă nu iubeşti, aminteşte-ţi-o, dacă nu poţi, nu mai eşti.
Îndatoririle sunt fundamentul oricărui drept.
Deschide ochii, merită riscul.
A fi fără a iubi este aproape un non-sens.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu