duminică, 3 octombrie 2010

Ura învinsă de dragoste

Ura învinsă prin dragoste?






Spinoza avea dreptate, acum nu mai are, nici lentilele nu mai sunt aceleaşi, să lăsăm teoriile negative, kafkiene, viaţa e foarte simplă, numai să vrei, să nu fii înfricoşat, mai eşti aici, iubito, mă asculţi? Eu mă adresez unui iluzoriu prieten, cred mai mult în iubirea dintre bărbat şi femeie, nec plus ultra, dragii mei, puteţi demonstra în faţa statuii lui Zeus, a Colosului din Rhodos, eu vă iubesc de departe, resping oricare dovadă. Nimic nu este superstiţie. Muştele otrăvitoare se hrănesc din orice, acresc untdelemnul negustorului, mai degrabă, decât înţelepciunea şi cinstea, luaţi un pic de nebunie, ea vă mai poate apăra.Nu mă credeţi? Ecclesiastul cap.X.Mai sunt nişte cărţi.





Numai pentru voi am scris acest tratat despre Nimic. Cercetaţi-l atent.

Oricare superstiţie ascunde un mic adevăr. Am văzut Paradisul. O sferă mişcându-se la extremitatea unui fir lung pe care Dumnezeu îl ţinea în mână. Orice este o abateree de la Lege, ea, Legea este punctul de pornire înspre abatere. De unde şi abaţiile. Ce bază punem pe înţelepciune? Mai mult pe ştiinţă, iar ştiinţa este un copil care nu se va maturiza niciodată. Imaginaţia nu poate fi controlată. Noi cunoaştem bine oricare începuut, niciodată nu ştim sfârşitul. Acesta este misterul

vieţii, acesta este farmecul ei. Ceea ce ne irită este multitudinea de oglinzi. Când te gândeşti că fiecare suntem un butoi, un butoiaş de fermentaţie. Sănătoşi să fim. Garanţii nu are nimeni. Nici băncile mai mari şi nici oamenii mari şi mici. Unii trăiesc toată viaţa sub apă sau sub pământ. Nu-i bai. Să trăiască. Câte lucruri nu-ţi vin în minte când eşti singur? Parcă ai avea un periscop la îndemână. Te vezi chiar pe tine însuţi. Keter, Coroana, golul primordial.



Boris Marian

Niciun comentariu: