Mătușile .lui Cosașu

Mătușile lui Cosașu




„Într-o noapte de Crăciun, prin 56, Theodor Mazilu mi-a spus clar, în loc de orice felicitare – Cosașule, dacă vrei să te salvezi, descrie-ți mătușile”. Radu Cosași i-a urmat sfatul. Dar viața acestui scriitor este mai complexă, scrierile sale nu au numai mătuși, precum tanti Silvia sau Sanseverina, adorabile, inimitabile.

Oscar Rohrlich ( Oscar va apărea în diverse ipostaze, în scrierile lui Cosașu) s-a născut la Bacău, în 29 octombrie 1930. Din păcate nu l-am onorat cu o felicitare specială, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Dar îl citim în „Dilema veche”, în cărțile publicate înainte de 1989 și, necenzurate, după 1989. Spre deosebire de concetățeanul Bacovia, Radu Cosașu este mereu stenic, mereu prezent în plină actualitate, are un aer de adolescent fără vârstă.

A debutat în 1948 la „ Revista elevilor” , a semnat ulterior cu numele de Radu Costin, este reporter, publică volumul „Opiniile unui pământean”, apoi „ A înțelege sau nu ”, „ Maimuțe personale”. La începuturile sale, Cosașu era un convins luptător pentru idealurile noului sistem, chiar îi reproșează public poetei Nina Cassian „spiritul mic-burghez”, prin 1951, dar cu timpul spiritul propriu, critic, îl readuce la normalitate, devine ironic și nu gratuit, ci axat pe realitățile greu de camuflat ale unei dictaturi tot mai apăsătoare. La un an după dispariția unui mare prieten, care i-a fost Zigu Ornea, Cosașu scria – „ Este greu să fii un Orfeu evreu și român”. Avea o admirație sinceră pentru Radu Albala, a creat verbul „ a albala”, în cinstea acestui prozator prea modest pentru marele său talent. După 1989 a publicat în șase volume „ Supraviețuirile”, reluate apoi într-un volum, la Hasefer, „Supraviețuiri cu Oscar” Acolo apare și sodatul Bombea Vasile, cu trăsături autobiografice, un personaj gen Svejk. Pornind de la o bâlbă a lui Ceaușescu, Cosașui și-a intitulat o carte „ Insisificarea la noi, pe Boteanu” ( titlul nu a fost păstrat). A mai publicat „Un august pe un bloc de gheață”, „O viețuire cu Stan și Bran”, „Mătușile de la Tel- Aviv”, ș.a.. În „Observator Cultural”, Paul Cernat a scris cândva despre Cosașu că este „un Chaplin pe un bloc de gheață” . Al. Paleologu, prieten cândva cu Cosașu spunea că ei au un bunic comun – I.L.Caragiale., iar regretata Magdalena Boiangiu declara că „ți-e rușine să-i spui că îl iubești”.

Acesta este Radu Cosașu. Ne vom opri câteva clipe la „ Mătușile din Tel Aviv”, pe care o am acum la îndemână, carte apărută la Ed. Impex 92 ( București- 1993). Pe copertă - o fotografie cu un mucalit care citește „ Improve your memory”, are un diplomat pe genunchi și ciorapi de două culori diferite. Cred că este o carte unică prin construcția ei, dacă se poate vorbi de construcție, pentru că împărțirea pe capitole este aleatorie, textul cursiv este întrerupt de texte tip poem, fără a fi poeme, gluma și plânsul se împletesc, amintirile de acum 50 de ani se alipesc de prezentul unui turist aflat în Israel, unde peste tot sunt numai mătuși. Mătușile lui Cosașu sunt martorele unui trecut. Martore care nu numai că sunt credibile, dar sunt demne de a fi iubite. Ele ne îmbunătățesc memoria, iar fără memorie un om se apropie de regnul originar. Este nevoie de Cosașu și de mătușile sale.



Boris Marian