miercuri, 23 februarie 2011

Credo

Credo






Sunt un om normal,

Zic eu, este nebun, zic alții,

Sparg geamuri, le plătesc,

Mă otrăvesc cu țigări,

Am dublul vârstei lui Modigliani,

Voi muri de dragul poeziei,

Eu nu caut efecte șocante.

Iubesc câinii, pe unii oameni,

Mă bucur de darul prieteniei,

Nu suport coala nescrisă,

Dar nudurile lui Modigliani mă bucură,

În rest cotidianul mă obosește,

Ca și vorbele grele,

Disprețul unor inexistenți,

E nebun, spun unii, trăiesc din iubire,

Credeți ce vreți.

Un comentariu:

Dan spunea...

poem excelent, curat