sâmbătă, 5 februarie 2011

Elicea

O elice care mă derută






Amintirile nu sunt albastre. Senzualitatea nu este neapărat roz. Ei sunt spirituali. Tu ești un naiv. Râsul prelungește viața oricui, chiar și a scoicilor. Nu și a stoicilor. Orice joc de cuvinte ascunde un joc al spiritului. Orele trec, unele triste, altele ca merele aurii, ele trec prin mintea mea. Văd o plajă însorită. Departe s-a scufundat un vas străin. Stâncile nu s-a mișcat din locul lor. Ca și expresia unora. Neutral, nevibrant. Unii au idei albe, alții idei negre. O pasărea poate să semene cu o piatră în aer, o piatră cu aripi. Exotic. Să nu iubești o figurină de lemn. Sunt oameni care fac minuni, dar nimeni nu le observă. Cărți lipite cu dulceață și cafea. O personalitate – ras în cap, mustăți de fier, pumni de două kilograme. Voce de tigru. Lângă el tremură un câine minuscul. Bărbatul îl iubește ca pe ochii din cap.





Fericirea se naște uneori în decembrie. Elicea avionului s-a oprit în aer. Coborâm. Nu se mai aude nimic despre noi. Nici ziarele nu scriu nimic. Am plecat ilegal, dintr-un aeroport necunoscut. Cine să mai știe ceva? Amintirea ne apasă pe umeri. Eram într-o sală de bal. Halt! Strigă un strigoi. Lumea înlemnește. Strigoiul se preface în statuetă. Liniște. Wagner este undeva, aproape. Operele sale editate în coperți roșii ca sângele. În acest timp la Paris se inventa parizerul. Nici frizerii nu mai mănâncă parizer.Mă rog, asta este situația. Suntem chit, spune poetesa înainte de moarte. Se va spânzura într-o șură, în 1941. Asta este situația.





Revoltă. Involuție. Voltă, voltaj. Torsuri sfărâmate. Sălbaticii se prefac. Foi volante plutesc prin fosta sală de bal. Un cal își dă obștescul sfârșit. O domnișoară nu este de acord și plânge. Un ofițer se pleacă, îi culege lacrimile care se transformă în crini. Elicea avionului chiar s-a oprit. Acum suntem în picaj. Dedesupt este un pat mare, cu o perină groasă, cum avea bunica. Mă ascund sub perină. Morții își ridică pleoapele. Care morți? Mă întreabă bunica. Cei din mintea mea. Bunica dă din cap a dezaprobare. Nici nu începuse primul război mondial. Elicea avionului se desprinde și coboară singură. O fi un vultur de-al casei.



Boris Marian

Niciun comentariu: