Religie și politică

Religia și politica – două capitole






Orice religie este bună, dacă nu propovăduiește batjocorirea ființei umane, omorul, ș.a. În epoca modernă, nici un om religios, cu unele excepții, cum ar fi sataniștii, alți sectanți de acest fel, nu aprobă omorul, opresiunea, sărăcia, nefericire, dimpotrivă. Este adevărat că Vechiul Testament cuprinde episoade reprobabile, dar teologii au știut să extragă ceea ce este în folosul păcii, armoniei. La fel și Coranul, ca și scrierile sacre din India, China, Japonia, etc. Eliade nu a făcut o analiză sub aspect etic, nici nu era obiectul cercetărilor sale. Nu a ocolit subiectul, dar nici nu a pus verdicte, concluzii.

Oricare religie începe cu unul sau mai mulți propovăduitori, profeți,

apoi apar formele de organizare , de structurare socială. De aici până la politică nu mai este decât un pas. Vechii evrei au creat regatul, iar după distrugerea Templului, în Diaspora rabinii au avut și rolul de judecători, de reprezentanți ai obștii în fața autorităților. Astăzi, Israelul, deși este un stat bazat pe principii democrate, are destule probleme cu ultrareligioșii, care se amestecă și presează asupra politicii statale.

Creștinismul a trecut de la faza de. intens prozelitism, în primele trei secole de la Nașterea Mântuitorului, la organizarea în Orient, în Armenia, apoi în Bizanț, în Italia a Bisericii , care din secolul XI s-a divizat în două mari ramuri – Biserica Catolică și cea Ortodoxă. Catolicii au un centru religios și politic totodată – Vaticanul, în fruntea sa fiind Papa de la Roma, ortodocșii s-au organizat în limite statale, zonale, tradiționale, etc. Patriarhul și Mitropoliții stau în fruntea acestor forme de organizare. Nu se poate spune că Biserica atât Catolică, la fel și Ortodoxă nu au avut și nu au un important rol politic. Catolicii au inițiat cruciadele, au înființat ordinele, au contribuit la cucerirea Americilor, iar într-o etapă recentă, Papa Ioan Paul II a avut un rol de seamă în pregătirea răsturnării regimurilor comuniste. În România , Patriarhul Miron Cristea a fost numit prim-ministru de regele Carol II, în timpul dictaturii sale personale. După război, PCR-PMR-PCR a făcut presiuni și a infiltrat informatori în rândul preoților. Oficial, Biserica Ortodoxă nu s-a implicat în politică.

Tot ce am menționat până acum nu se referă la islamism. Profetul Mahomed a fost un cuceritor, urmașii săi au creat un imperiu, care s-a fărâmițat treptat, fiind apoi înlocuit de imperiul otoman, cu aceeași religie, islamică. Astăzi, extremismul islamic, care a denaturat sensul religios, politizând la saturație anumite prevederi din Coran devine un pericol pentru Europa, America, Rusia. Petrolul joacă un rol decisiv în extinderea influenței extrem-islamiste. Nici țările civilizate nu au o politică foarte coerentă, fiecare căutând să obțină avantaje economice cu orice risc. Libia și Iranul sunt declarat state islamice, Pakistanul, Turcia se află sub presiunea internă a extremiștilor..Egiptul a început să devină o problemă pentru toată lumea.

Acesta este rezultatul îndepărtării religiei de scopul ei spiritual și a intoxicării unor mari mase de oameni săraci cu sloganuri egalitariste și anarhiste. Singura soluție ar fi apropierea dintre religii, nu prin asimilare, ci pluralism, prin acceptarea lui Abel de către Cain. Prin reînfrățire. Am uitat că suntem frați.

Boris Marian





PS. Se făcea că eram într-o închisoare fără ziduri, fără gratii, zăbrele, gardieni. Eram urmărit, eram neiubit, trebuia să fiu politicos.. Primeam o palmă, spuneam mersi. Un picior în fund – mersi. Vocea mea nu exista, majoritatea are întodeauna dreptate. Ceri scuze că exiști.

Este impresia mea după „Cel mai iubit dintre pământeni”, cu Ștefan Iordache în rolul lui Petrini. ”