marți, 8 martie 2011
Plânge un prunc
Când plânge un prunc
Un prunc plânge, plânge o lume,
Plânge cei fără casă, cei fără o pâine, orfanii, s
Se topesc ghețarii la plțânsul unui prunc,
Inima mea se golește de sânge,
Mă adpostesc sub un pod, trece un câine vagabond,
Mă amușină, sunt de al lui,
Dar ce spune un nor de pe cer?
Aud oftatul bătrânilor din azilul cu gard cenușiu.
Trăim în cea mai bună dintre lumi,
Splendoarea-n splendori ne înconjoară,
Dar plânge un prunc.
Boris Marian
Un prunc plânge, plânge o lume,
Plânge cei fără casă, cei fără o pâine, orfanii, s
Se topesc ghețarii la plțânsul unui prunc,
Inima mea se golește de sânge,
Mă adpostesc sub un pod, trece un câine vagabond,
Mă amușină, sunt de al lui,
Dar ce spune un nor de pe cer?
Aud oftatul bătrânilor din azilul cu gard cenușiu.
Trăim în cea mai bună dintre lumi,
Splendoarea-n splendori ne înconjoară,
Dar plânge un prunc.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu